Ingrijirea nepotilor ajuta bunicii sa aiba o viata mai lunga. E un fapt dovedit de oamenii de stiinta, prin indelungi studii.

Cine nu e convins intru totul, poate incerca sa se bucure mai mult timp de compania nepotilor, copiilor, familiei. Sau sa fie absent.

Ingrijirea nepotilor, un alt elixir al tineretii, spun cercetatorii!

Unii oameni sunt facuti sa traiasca singuri, sa nu se implice in relatii, sa nu-si faca un rost si o familie, sa nu pastreze legaturile cu rudeniile etc. Sunt facuti sa se izoleze si sa traiasca pentru propria persoana. Si-atat.

Altii, in schimb, adora sa aiba mereu in preajma pe cineva. Copii, nepoti, frati... Si nu e un impediment pentru ei sa-si aduca aportul in cresterea celor mici. Sa-i sprijine pe mai tinerii membrii cu ajutor material si spiritual, asa cum pot.

Ei bine, aceste persoane au instincte bune, ce-i vor purta catre o viata mai lunga. E concluzia la care au ajuns ”mintile luminate”, dupa indelungi cercetari. Una dintre dovezile cele mai elocvente apare publicata in revista Evolution and Human Behavior.

Studiul in cauza s-a axat pe relatia bunici si nepoti, cercetatorii observand un grup de peste 500 de varstnici de 70+. Participantii au fost monitorizati incepand cu 1990 si intervievati la fiecare 2 ani, vreme de 2 decenii.

Dn informatiile ”culese”, a rezultat ca persoanele obisnuite cu ingrijirea nepotilor, comparativ cu cei fara astfel de ”atributii”, prezentau mai putine riscuri de deces. Concret, din grupul de studiu:

• 50 % dintre bunicii implicati in cresterea celor mici au ramas in viata la 1 deceniu distanta;
• 50 % dintre seniorii fara contributii in familie au ”plecat” in urmatorii 5 ani de la primul interviu.

Ce alte avantaje neasteptate ofera ”meseria” de bunici?

Solitudinea are efecte ireversibile grave asupra starii de sanatate a seniorilor. Nu e ceva nou, aproape toata lumea e convinsa de acest lucru. Pe cand compania nepotilor, implicarea in cresterea si educarea lor are un impact favorabil sub mai multe aspecte si pentru ambele ”extreme”.

Ajunge doar un scurt exercitiu de imaginatie, cu destinatie in trecutul nostru, undeva in primii ani de viata. Multi ne-am petrecut o parte din copilarie alaturi de bunici. Unii pe la tara, altii la oras. Daca nu in timpul scolii, macar prin vacante sau cateva zile pe an intr-o vacanta.

Nu e greu sa ne amintim de imbratisarile, de vorbele bune, de afectiunea, dar si de dojenilor lor. Ne placea cu ei, mai ales cand ne povesteau cate-n luna si-n stele, experente de viata sau ce-si mai aminteau din tineretile lor.

Privind in urma, ne emotionam cand ne revin in minte momente alaturi de ei. Probabil ca vor ramane printre cele mai frumoase amintiri ”ever”, printre cele mai tulburatoare si impresionante, ce ne-au marcat ulterior copilaria si ne-au format adolescenta.

Iar partea cea mai faina este ca bunicii sunt la fel de ”avantajati” de aceasta legatura. Pentru ca timpul impreuna cu copiii copiilor, pe langa ca e unul dintre secretele longevitatii:

• Faciliteaza starea de bine, reducand riscurile de depresii si izolare;
• Favorizeaza conservarea functiilor mentale, protejand de Alzheimer;
• Incurajeaza viata activa si ofera energie, chiar daca la final de zi, devine epuizant;
• Imbogateste cunostintele ambelor ”tabere”, fiecare avand ceva de invatat de la celalalt;
• Imbunatateste viata sociala, interactiunea intre generatii intarziind imbatranirea cognitiva.

Foto: www.texaslegal.org