Ingrijirea bolnavului cu Parkinson este destul de dificila mai ales din cauza implicarii emotionale, inevitabila pentru cineva apropiat.
Insa lucrurile pot deveni mult mai simple, mai usor de suportat si de gestionat, cu beneficii atat asupra bolnavului, cat si asupra insotitorului / ingrijitorului / familarului cu rol de insotitor sau ingrijitor.
Cum se schimba stilul de viata dupa diagnostic?
In debutul sau, maladia nu aduce modificari notabile in rutina zilnica. Apoi, pe masura ce patologia progreseaza, simptomele devin mai severe, afectand calitatea vietii. In acest sens, apare nevoia urmarii unui tratament specific si mai ales a unor terapii fizice corecte.
De exemplu, fizioterapia contribuie la mentinerea si la recuperarea mobilitatii pe care maladia o limiteaza de la un an la altul. Desigur, fiecare pacient are propriile nevoi, in baza carora se va construi un plan terapeutic corespunzator.
Din nefericire, de la primele semne ale bolii, oamenii tind sa se izoleze. Insa incurajati spre terapii fizice, vor beneficia nu doar de imbunatatirea functiilor aparatului locomotor. Beneficiile, datorate interactiunii cu alti oameni, se vor vedea si in plan psihic.
Cum se poate adapta stilul de viata la gravitatea maladiei?
Rolul persoanelor apropiate care au in grija un bolnav de Parkinson este esential. Ele sunt cele care sustin si ingrijesc bolnavul, cele care-l ajuta sa duca o viata completa, sa treaca peste obstacolele impuse de maladie.
Activitati fizice
Exercitiul fizic este important pentru contrastarea dificultatilor locomotorii, imbunatatind mobilitatea. Insa trebuie sa fie lejer, nu extenuant. Chiar si plimbarile zilnice pot ameliora flexibilitatea articulatiilor, prevenind rigiditatea.
In general, activitatile fizice contribuie la imbunatatirea:
- Mobilitatii articulare;
- Fortei musculare;
- Echilibrului si posturii;
- Coordonarii miscarilor.
Pe de alta parte, ajuta la prevenirea unor probleme frecvent asociate cu Parkinson, precum:
- Constipatie;
- Osteoporoza;
- Tulburari de somn.
Evitarea cazaturilor
Problemele posturale, de echilibru si de mers ingreuneaza miscarile bolnavilor si totodata cresc riscurile de cazaturi. Accidentarile devin tot mai frecvente in fazele avansate, cand aparatul locomotor este grav afectat.
Cazaturile pot fi cauzate de episoade in care bolnavul isi percepe picioarele cum ar fi lipite de sol, timp in care la creier nu ajunge mesajul sa-si miste membrele. Sau de scaderea tensiunii arteriale cand bolnavul se ridica in picioare.
Reabilitarea motorie poate fi de mare ajutor pentru prevenirea dezechilibrelor si pericolelor de accidentare. In plus, ajuta bolnavul cum sa cada asa incat sa nu isi provoace traume.
Iar daca riscurile sunt mari, este indicata folosirea unui cadru, cel putin in momentele in care se verifica blocaje locomotorii.
Controlarea / schimbarea alimentatiei
Regimul alimentar are nevoie de adaptarea la noua conditie fizica. In acest caz, dieta are o importanta particulara, un eventual exces ponderal devenind un potential obstacol la nivel de motricitate.
Chiar daca obezitatea nu se afla printre factorii cauzatori ai maladiei Parkinson, aceasta poate deveni un factor de limitare a miscarilor. Pe de alta parte, pacientii sufera adeseori si de constipatie sau de disfagie (dificultatea de deglutire atat a alimentelor solide, cat si lichide).
Medicul curant poate sugera schimbari in dieta din perspectiva nutritionala si a obiceiurilor alimentare, necesare si pentru buna functionare a medicatiei:
- Mancaruri cu continut scazut de colesterol, grasimi saturate si zaharuri simple;
- Schimbarea modului de preparare (preferabil fara prajeli, dar in baie de aburi, la gratar, pe gril, in oala sub presiune etc.)
- Distribuirea alimentatiei intre cele 3 mese principale si 2 gustari;
- Cresterea aportului de fibre etc.
Foto: www.dailycaring.com
