Pentru noile generatii, ingrijirea parintilor varstnici devine o provocare. Iar raportul dintre ”tabere” descrie o constanta fluctuatie intre cea mai radianta fericire si cea mai profunda pierdere a stapanirii de sine.

Ingrijirea parintilor varstnici declanseaza furie

In trecut, nu foarte in trecut, rareori cineva ajungea sa marcheze in povestea vietii atatea decenii incat sa fie considerat batran.

Intorcandu-te cu mintea nu mai departe de inceputurile secolului XX, vei intalni in istorie putine cazuri de oameni ajunsi la o etate atat de avansata, incat sa necesite ingrijire o perioada indelungata. Asa cum se intampla azi, cand totul se poate prelungi ani de zile.

Oricine recunoaste ca ”procesul” constituie poate cea mai clara dovada de iubire. De intensa iubire. Dar la fel de mult este unul extrem de complex.

Pe de o parte, poate consolida raportul parinte-fiu / fiica, apropiind si mai mult partile.

Pe de alta, va genera un flux intreg de emotii. Si nu doar de bucurie si nostalgie. Nu doar de recunostinta si devotament. Ci si de tristete si durere, de frustrare si vinovatie. Si mai ales de extrema iritare. De manie data de starea de neputinta (posibil).

Iar in cazurile parintilor cu Alzheimer, se adauga si durerea de a asista la pierderea progresiva a parintelui, mana-n mana cu procesul de degenerare cognitiva.

Pe fondul oboselii, apare epuizarea fizica si psihica. De aici furia. Cu atatea angajamente pe care fiecare le are in viata personala si profesionala, este o reactie normala in societatea de azi.

Sfaturi pentru gestionarea furiei

Nu trebuie sa te invinovatesti. Frustrarile nu-si au locul. Esti o fiinta umana. E destul de greu sa gasesti echilibru in toate privintele, fara sa te lasi pe tine pe ultimul plan. Dar nu e imposibil. Si pentru furie exista remedii:

Invata sa te ierti

Acorda-ti circumstante atenuate pentru toate episoadele de frustare si de nervi intinsi la maxim. Si te iarta. Uneori, ai dreptul si tu la iesiri. Nimeni nu e perfect.

Aminteste-ti ca de atatea ori inainte ai actionat ca la carte, cu o excesiva rabdare. Inca te intrebi de unde atatea resurse. Nu te-ai enervat, ci ai fost compasiunea intruchipata.

... Si sa te apreciezi

Pentru ce faci nu exista raspalata. Cel putin nu alta decat multumirea de sine. Ca poti fi aproape parintelui ce ti-a insotit pasii de cand ai deschis ochii in aceasta lume.

Analizand optiunile, foarte probabil ca nu ai alternative. Ti-ar fi fost mult mai usor cu cineva specializat. Dar cum nu toata lumea are un camin de batrani cu conditii extraordinare la coltul strazii...

Gaseste ”originea”

E greu sa-ti pastrezi calmul cand cineva urla la tine. Cand te agreseaza verbal sau fizic. De fiecare data fara motive aparente. Dar ia-ti un ragaz si vezi ce declanseaza comportamentul impropriu la persoana pe care-o ai in grija si te enerveaza atat de tare:

• Are memoria afectata, de aici invazia de intrebari repetitive;
• E sub tratament farmacologic si e vorba despre efecte secundare;
• Nu te recunoaste si te considera o persoana straina;
• Are acele reactii fara vreo legatura directa cu tine etc.

Doar intelege ”sursa”. Iti va atenua si tie din rabufniri.

Acorda-ti o pauza

Daca din cand in cand simti nevoia de relaxare, nu e pacat sau dovada de iresponsabilitate. Dar te-ai gandit sa implici si persoana draga de care te ocupi?

Gandeste-te la ceva ce face placere amandurora. Cu potentialul sa detensioneze conexiunea, sa ofere usurare in momentele de conflict.

De pilda, pune o piesa muzicala dansanta. Pe langa beneficiile fizice ale dansului, de necontestat, muzica in sine are o actiune calmanta.

Sau scoate de la naftalina albumele cu fotografii vechi si priviti-le impreuna. Ori cauta un film pe care-l adori.

Toate aceste activitati recreative, atat de simple, pot avea un impact semnificativ asupra ambelor parti.

Foto: www.aarp.org