Cu aceasta ocazie, ne dorim sa abordam o deficienta cognitiva prea putin cunoscuta, delirul, destul de prezenta printre cei recuperati in camine de batrani, dar si in randul populatiei pentru care prima tinerete s-a stins de mult.

Ce este delirul?

Persoanele de varsta a treia se pot confrunta cu diverse probleme de sanatate fizice sau / si psihice, delirul una dintre multele, specifice perioadei. Adesea, pentru a caracteriza problema, auzim folosindu-se termeni ca ”imbatranire precoce”, ”agitatie psihomotorie”, etc.

Uneori, nici macar familiile nu stiu ca printre ei se afla un varstnic care sufera de o tulburare similara, privita mai degraba drept ”slabiciune” a batranetii. Dar spre deosebire de ”carentele” psihosomatice obisnuite la varsta a treia, delirul prezinta cateva semne particulare.

Mai mult decat o patologie propriu-zisa, delirul este considerat o stare confuzionala acuta, ce poate fi tinuta sub control si tratata cu succes. Apare frecvent la barbatii si la femeile trecuti de 65-70 de ani, care deja se afla internati in spitale sau camine de batrani.

Care sunt cauzele si factorii favorizanti?

Despre delir putem vorbi atunci cand exista carente in procesele de emitere-receptie a semnalelor cerebrale. Astfel de alteratii, provocate de o serie de factori care cresc sensibilitatea creierului, duc si la disfunctii in activitatile cerebrale normale.

Printre factorii cauzatori, se numara:

• • Unele produse farmaceutice (somnifere, antidepresive, medicamente pentru Parkinson si alergii, antispastice si anticonvulsive, etc.;
• • Combinarea mai multor medicamente;
• • Prezenta infectiilor si / sau a unor maladii grave;
• • Interventiile chirurgicale;
• • O serie de proceduri medicale;
• • Recuperarea in terapie intensiva;
• • Abuzul sau abstinenta de alcool si droguri;
• • Starile de stres emotional puternic.

Printre factorii favorizanti, intra:

• • Tulburarile de vedere si de auz;
• • O serie de patologii grave si / sau terminale (dementa, SIDA);
• • Intreruperea desfasurarii activitatilor cotidiene;
• • Alimentatia necorespunzatoare si deshidratarea;
• • Varsta avansata, etc.

Cum sa recunoastem aceasta tulburare?

Pacientii recuperati in caminele de batrani, diagnosticati cu delir, nu mai sunt constienti de ceea ce li se intampla lor personal sau de ceea ce are loc in spatiul ce-i inconjoara. De regula, intra intr-o stare de ”ceata”, caracterizata in principal de alterarea luciditatii si de incapacitatea de mentinerea a atentiei si concentrarii un timp mai lung.

Problema clinica poate fi asociata si cu modificarea functiilor cognitive de baza, precum limbajul (incoerenta in vorbire), orientarea in spatiu si timp (persoanele afectate nu stiu ca se afla la azil, sau care este data) si memoria (bolnavii sunt incapabili sa retina informatii simple).

Mai poti fi prezente si alte dereglari: schimbari bruste ale starilor emotionale (agitatie, frica, furie, anxietate, depresie, etc.), comportamente improprii (manifestari violente), halucinatii (bolnavilor li se pare ca aud si vad lucruri care nu exista), tulburari de somn, etc.

Pentru a nu confunda delirul cu dementa (patologie degenerativa a sistemului nervos central, cu o evolutie progresiva, netratabila), destul de ”populara” in camine de batrani, trebuie indeplinite cateva conditii:

• • Evolutia intregului tablou simptomatic nu este progresiva, ci se declanseaza pe neasteptate, in decurs de cateva ore / zile;
• • Simptomele descrise anterior pot inregistra variatii semnificative, avand o manifestare fluctuanta in decursul unui interval de timp;
• • Pacientii intampina dificultati sa ramana atenti ori sa se concentreze, abilitati ce nu se deterioreaza la bolnavii cu dementa.

Din pacate, nici in mediile sanitare, nici in caminele de batrani, delirul nu este suficient cunoscut si se confunda cu dementa. Prea putina lume intelege importanta diagnosticarii precise, o conditie fundamentala pentru atenuarea efectelor negative ale afectiunii pe termen mediu si lung.