De câte ori ți-ai pus această întrebare? Îți mai aduci aminte câți ani aveai când ai rostit-o pentru prima data?
Dacă ai avea posibilitatea să vizitezi regulat niște bătrâni aflați în centre de îngrijire ai constata că timpul acolo se scurge altfel viața căpătând alte valențe.
Ce este rezonabil să ceri bătrâneții? Dincolo de atacurile sărăciei sau bolilor, în ce măsură pot modela oamenii calitatea vieții în ultimii ani?
În multe metropole ale lumii persoanele cu vâsta peste 80 de ani au crescut semnificativ în ultimele decenii, pentru că speranța de viață a crescut fiind facilitate de nivelul de trai și de progresul făcut de știință.
Un paradox al bătrâneții este că persoanele în vârstă au un sentiment de bunăstare mai mare decât cele mai tinere - nu pentru că sunt fericite fără rezerve, ci pentru că acceptă un amestec de fericire și tristețe în viața lor și folosesc acest amestec atunci când evenimentele se ivesc în drumul lor. Ele pierd mai puțin timp pe furie, stres și îngrijorare.
Când ești tânăr, viitorul este atât de departe și nu știi ce se va întâmpla cu tine și cu lumea. Deci, când ești tânăr, ai mai multe griji decât vârstnicii. Dar odată ajuns la bătrânețe nu-ți mai faci griji. În centrele de îngrijire, cei care mai sunt în putere sunt angrenați în diferite activități din domenii foarte variate. Unii au grijă de plante, alții confecționează bijuterii iar cei pasionați de tricotat nu se dat în lături de la a mai face asta.
Dacă-i întrebi cum au ajuns la această vârstă venerabilă, mulți dintre ei nu vor ști ce să răspundă pentru că nu și-au dat seama când a trecut timpul. Și pentru că memoria recentă le face feste mai tare decât cea din tinerețe, vei auzi multe povești din adolescența lor ori de atunci când erau proaspăt îndrăgostiți. Te va mira acuratețea detaliilor din vremurile trecute în condițiile în care nu-și amintesc ce au făcut ieri. Descrierile cuprind multe detalii de multe ori reușind să intri în povestea lor ca și cum ai fi și tu părtaș.
Ieșind din povestea frumoasă întrebările nu întârzie să apară: ce poate câștiga societatea de la oamenii în vârstă, care nu mai plătesc impozite pe venit sau își întemeiază familii?
O mulțime, spun cercetătorii care au început să studieze dacă bătrânii sunt cu adevărat mai înțelepți. Răspunsul lor calificat este pozitiv: chiar și atunci când creierul încetinește sau memoria se deteriorează, persoanele în vârstă iau adesea mai bune decizii, recunoscând modele sau dau mai multă atenție la efectele deciziilor lor.
Mulți oameni ajunși la bătrânețe nu mai sunt pătimași și nu mai iau decizii care să-i pună în conflict cu rudele lor, de această data copiii lor. Au înțelepciunea de a baleta între conflicte și de a spune ce zic copiii și a face ce știu ei, deciziile radicale fiind aproape inexistente.
În sondajele efectuate persoanelor din casele de îngrijire medicală și spitale, s-a constatat că înțelepciunea este legată în mod pozitiv de sentimentul lor de bunăstare, chiar și după ce cercetătorii au controlat factori precum sănătatea fizică, starea financiară și angajamentul social. Cu cât oamenii au devenit mai slabi ori mai aproape de moarte, cu atât mai mare este rolul înțelepciunii jucat în sentimentele lor de bunăstare. Înțelepciunea nu poate crește neapărat odată cu bătrânețea – după cum afirmă alți cercetători - dar devine mai importantă în viața oamenilor pe măsură ce îmbătrânesc și compensează o mare parte din declin.
Nivelurile de recunoștință, iertare, calm și apreciere cresc de la vârsta mijlocie până la vârf în jurul vârstei de 70 de ani și rămân relativ ridicate în anii următori. Mânia și stresul, pe de altă parte, se retrag.
Cu cât persoanele devin mai în vârstă, cu atât sunt mai pozitive cu privire la îmbătrânire și cu atât sunt mai adaptabile la limitările lor. Științele sociale tind să definească persoanele în vârstă după dizabilitățile lor. Dar oamenii nu se definesc astfel. Aceasta face parte din înțelepciunea bătrânilor, chiar dacă nu întotdeauna o numesc așa.
Cercetări recente sugerează că atitudinea oamenilor față de îmbătrânire, chiar și în tinerețe, le poate afecta și corpul.
În 2002, cercetătorii de la Universitățile Harvard și Yale au descoperit că persoanele de peste 50 de ani care aveau imagini pozitive ale bătrâneții, măsurate prin faptul că erau de acord cu afirmații precum „Pe măsură ce îmbătrânești, ești mai puțin util”, trăiau în medie cu 7,5 ani mai mult . Alte studii au descoperit că persoanele cu percepții negative asupra îmbătrânirii au avut pierderi mai mari de memorie și rate mai mari de boli de inimă. Desigur, s-ar putea ca oamenii cu o sănătate mai bună să aibă pur și simplu vederi mai luminoase despre îmbătrânire.
E de preferat ca bătrînețea ta să aibă o aura de decență, liniște și înțelegere. Nu depinde exclusiv de tine acest lucru, dar ai posibilitatea ca în cursul vieții să trasezi liniile importante ale acestui aspect. Și ce va urma nu poate fi previzibil 100% pentru că nu noi suntem cei care decidem cum merg lucrurile ci divinitatea.
