După ce le-am cântat în fiecare an încă din copilărie, semnificația colindelor de Crăciun este clară pentru toată lumea: Bucurați-vă de o plimbare cu sania cu cineva special, aduceți colindătorilor niște cozonac și, mai ales, păstrați pacea pe Pământ și bună voința, fiți mai milostivi și mai buni cu semenii voștri.

Dar semnificația acestor cântece este alta iar ele nu au fost atât de auzite pe posturile de radio ori la televizor dintotdeauna. Au fost scrise ca reflectări ale lumii din acea perioadă, abordând probleme precum opresiunea religioasă, dorul de casă în timpul războaielor și chiar a rebeliunilor politice.

Au trecut mai bine de treizeci de ani de la căderea comunismului, dar noi nu am avut timp să ne vindecăm. Nu puțini au trăit ororile acestui regim iar acest lucru se regăsește și în versurile colindelor.

„A venit şi-aici Crăciunul

să ne mângâie surghiunul,

Cade albă nea peste viața mea,

peste suflet ninge,

Cade alba nea

peste viața mea

care-aici se stinge”.

Colindele se cântă an de an ca o continuare a legăturilor dintre generații, pentru a nu se uita ce a fost și a continua lupta pentru o viață mai bună, plină de adevăr și dreptate. Știu, situația actuală în care ne aflăm, această criză sanitară, a scos la iveală atitudine, rostiri și comportamente care nu vin în sprijinul acestui concept iar biserica trebuie să aibă un rol important.

De ce biserica? Deoarece colindele românești reprezintă o cântare sfântă,  plină de evlavie și bucurie, aur, smirnă și tămâie fiind izvorâte din inimi și purtate în glasuri, reprezentând ofrande aduse Pruncului Iisus.

„Ecou și rodire a slujbei și sfințeniei Bisericii în sate și orașe, în casele oamenilor”, colindele încep să se audă și în afara lăcașelor de cult după sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), căruia românii i-au dedicat un colind special, dar mai ales după Sfântul Nicolae (06 decembrie).

Profunzimea colindelor se vede și în scopul lor de a ne face mai buni ca reflex la vederea Bunătății necuprinse a lui Dumnezeu. Cântecele de Crăciun vestesc bucuria Nașterii Domnului și explică taina ei în termeni simpli, dar te îndeamnă să te gândești și la cei mai puțini fericiți.

„E sărbătoare și e joc

În casa ta acum,

Dar sunt bordeie fără foc

Și mâine-i Moș Ajun.

Și-acum te las, fii sănătos

Și vesel de Crăciun,

Dar nu uita, când ești voios,

Române să fii bun”.

Acum, „Hristos vine tainic în inimile noastre prin credință și pocăință. prin rugăciune și cântări, ca să schimbe peștera inimii noastre în sălaș primitor de lumină și căldură sfântă, să aducă pace cerească în mijlocul tulburării”, încredințează Patriarhul Daniel într-unul din mesajele pastorale.

(sursa: basilica.ro)

Pentru că la bază colindele sunt cântări legate de Nașterea Domnului, care nu aparțin oamenilor ci îngerilor, cei mai potriviți pentru a le cânta sunt copiii, ei fiind cei mai apropiați îngerilor, prin puritatea și inocența lor.

Surse indică faptul că acestea au fost aduse în țară de Sfântul Andrei, apostolul neamului românesc, cel care propovăduia Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe teritoriul Dobrogei.

S-a ajuns astăzi ca să se meargă cu colinda toată luna decembrie, pe vremea comunismului acest fapt petrecându-se doar în noaptea de Ajun. La cumpăna dintre ani, copiii merg cu uratul, iar în prima zi a Noului An merg cu semănatul. Eu ajung peste tot de la casele oamenilor obișnuiți, la căminele unde sunt copii în plasament, la instituțiile statului și la casele de îngrijire a bătrânilor fie că sunt ele de stat ori private.

Așadar, primiți copiii care vin să vă colinde pentru că odată cu glasurile lor cristaline veți avea și o stare de puritate.

„Să se nască

Și să crească

Să ne mântuiască.”