Pe data de 1 Decembrie se împlinesc 103 ani de la Marea Unire. Atunci s-a încheiat un întreg proces prin care țara s-a reîntregit devenind România Mare.
Primul pas spre Marea Unire a reprezentat-o Mica Unire de la 24 ianuarie 1859, Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza.
România întregită s-a realizat într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive, pe cale democratică, prin adunări cu caracter reprezentativ: unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu țara-mamă.
Un secol și puțin cât a trecut de la acest eveniment major nu reprezintă pentru istorie un timp prea lung însă pentru un om poate reprezenta o viață.
Acum o sută de ani speranța de viață la naștere era de 36,4 ani pentru ca în 2000 ea să urce la 70 de ani, în 2019 statistica indicând 78,2 ani. Calculele arată că în fiecare zi, speranța de viață a unui român crește în medie cu 5,2 ore. Cei născuți acum vor trăi mai mult cu peste 41 de ani față de cei născuți acum un secol, iar acest lucru are puternice implicații economice - de la asigurarea resurselor pentru trai până la nivelul pensiei. Iar lucrurile nu sunt ușor de gestionat.
Nu trebuie omis faptul că majoritatea populației poartă și o va mai face ani de acum încolo amprenta acumulărilor negative din anii trăiți în regimul comunist, cel care s-a întins pe decenii bune acest lucru afectând starea de sănătate. Este vorba și de nivel de trai și de asistență medicală și de climat social și politic tensionat și de numeroasele privațiuni și frustrări.
Nu se cunoaște câți ani a trăit în medie un român născut în anul 1900 – generația sa, de 426 mii născuți, fiind astăzi la sfârșitul existenței sale. Nu se știe pentru că nu există datele asupra deceselor pe vârste în această generație în anii 1900-1955, adică în mai mult de jumătate din întinderea existenței acelei generației. Se va putea însă ști în anul 2055 cât a trăit un român născut în anul 1955. În 2055, când generația se va stinge vor exista datele asupra mortalității în rândul celor 443 de mii de născuți din anul 1955 pe întreaga întindere a vieții.
Revenind la întrebarea din titlu, câți români de peste 100 de ani mai sunt astăzi în viață, statul român cu poate da un răspuns exact. Instituțiile care au fost solicitate să comunice aceste cifre au trimis date care diferă, în urma comparației lor rezultând că populația României ar număra 24 milioane de suflete, ceea ce este complet eronat.
Astăzi, generațiile trăiesc complet diferit în cu totul alte condiții ca acum 100 de ani. Mijloacele de trai diferă și ele radical, astfel încât guvernanții sunt obligați să ia decizii (costisitoare și decisive) pentru a conserva mijloacele de trai ale generațiilor mai tinere și ale celor viitoare. O dată cu schimbările demografice, o politică orientată către pensionarii de astăzi nu este în interesul celor mai tinere generații, care vor trebui în cele din urmă să plătească factura.
Datele existente până acum, cele care confirmau o creștere a speranței de viață au fost date peste cap de apariția acestei pandemii, COVID – 19, care nu a reușit la nivel mondial a fi controlată în doi ani de când a apărut. Ba, mai mult, mutațiile pe care le suferă acest virus pun în pericol și mai tare pătura celor trecuți de 70 de ani, decesul în rândul lor fiind majoritar raportat la celelalte categorii de vârstă. În total, până acum, în România au murit 56.169 de persoane infectate cu coronavirus.
Ce putem noi face în aceste condiții, deloc ușoare, pentru cei care au trecut de 60 de ani, pensionari fiind? Le putem asigura un trai decent, în siguranță, oferindu-le spațiile și mijloacele necesare. La nivel declarativ este ușor de pus în practică mai greu, uneori chiar imposibil. Însă cum speranța moare ultima și cum există oameni dedicați și devotați printre noi, care pot face diferența în comunitățile în care trăiesc, seniorii pot petrece ultima parte a vieții lor așa cum ar trebui. Apariția adevăratelor centre de îngrijire a bătrânilor și pe teritoriul țării noastre arată că acest lucru este posibil. Important este ca ele să nu reprezinte cazuri izolate ci să fie exemple de bună practică pentru comunitățile care nu au înțeles importanța acestui fapt.
