Atunci când cineva alege să stea în prejma persoanelor de vârsta a treia având grijă de ele trebuie că este un om cu har. Pentru că această îndeletnicire, ca să nu spun  slujbă, este ceva diferit de celelalte.

Nu doar că trebuie să fie empatic și răbdător, dar trebuie să cunoască povestea de viață a fiecărui oaspete al centrului de îngrijire. Dacă o știe, reușește să înțeleagă profund situația actuală și de ce anume este nevoie pentru îngrijirea capacității funcționale. Când cel care îngrijește persoana cunoaște lucrurile importante, dar mai ales plăcute ale persoanei pe care o are în grijă, el le poate folosi în situațiile actuale. Un exemplu ar fi muzica îndrăgită la tinerețe care poate fi la fel și acum, la senectute.

Capacitatea funcțională actuală este legată de istoria vieții persoanelor în vârstă. Viața fiecărui vârstnic poate fi definită ca o poveste. Fiecare viață constă din multe povești mici care încep de la naștere și se sfârșesc până la moarte. Povestea vieții fiecărui vârstnic spune și învață ceva important din viața vârstnicului. Îngrijitorul poate cunoaște povestea vieții folosind, de exemplu, modelul duratei de viață. Îngrijitorul poate documenta povestea vieții la propriu sau sub formă de hartă mentală.

Pentru aceeași generație factorii istorici înseamnă experiențe comune. Acestea sunt de exemplu perioada războiului, depresia economică sau boom-ul, dezvoltarea asistenței medicale, educația, schimbările în structurile vieții economice și ale familiei.

Experiențele semnificative sunt experiențe personale și imprevizibile care rămân în memorie. Aici pot fi amintite schimbările de sănătate și bunăstare ale persoanei, schimbările în viața membrilor familiei, pierderile unor rude sau prieteni, schimbările în locul de muncă și în mediul de viață.

În povestea vieții, viața persoanelor în vârstă este un proces care este ușor de înțeles atât pentru persoanele în vârstă, cât și pentru rudele sale și pentru îngrijitori. Bătrânii sunt activi în a-și spune propria poveste de viață îngrijitorului, care documentează faptele pentru că la un moment dat îl percep ca pe un bun prieten chiar membru al familiei. De asemenea, rudele, prietenii apropiați și documentele medicale pot fi surse de informații. Aceste surse secundare sunt cu atât mai importante cu cât vârstnicii pot acționa mai puțin ca un povestitor activ. Colectarea poveștii de viață este, de asemenea, un proces care se aprofundează și se mărește în timp.

Experiențele și întâmplările pe care le au bătrânii din copilărie, tinerețe, vârstă adultă, vârsta a treia alcătuiesc povestea vieții. Pe tot parcursul vieții are loc dezvoltarea și creșterea.

Fiecare viață este o integritate personală și în fiecare fază există roluri și îndatoriri diferite.

Fiecare persoană are propria personalitate și este actorul activ al vieții sale care afectează direcțiile propriei sale vieți. Pe de altă parte, fiecare persoană este întotdeauna legată de schimbările istorice și culturale chiar dacă nu conștientizează acest lucru ori nu dă prea mare importanță acestui aspect.

Sunt oameni în vârstă aflați în centru de îngrijire care nu își pot spune propria poveste. Familia și rudele pot, în aceste cazuri, să ofere informațiile celor care îi îngrijesc. Ei pot spune cum a fost viața din copilărie până astăzi. Ei pot spune sau scrie despre viața persoanelor în vârstă. Îngrijitorul îi poate ajuta oferind teme în jurul cărora este construită povestea.

Îngrijitorul este capabil să afle povestea vieții vârstnicilor în mod creativ și profund dacă are o viziune holistică asupra gândirii capacității funcționale. Îngrijitorul poate folosi zonele capacității funcționale ca teme și întâmplări concrete care le privesc. Rezultatul ca poveste de viață poate fi creativ și personal, care include de exemplu fotografii, poezii, expresii și aforisme.

Povestea vieții persoanelor în vârstă este întotdeauna o descriere individuală, autentică, a vieții lor, iar natura sa variază în funcție de context. Bătrânii își povestesc propria poveste, care este autentică și adevărată. Îngrijitorul documentează poveștile și experiențele fără a le interpreta.

Persoanele în vârstă relatează întâmplări și episoade din viața lor cu înțelesuri diferite. Intriga poveștii este viața însăși. Povestea poate fi fericită sau nefericită, bucuroasă sau tristă. Toate poveștile sunt semnificative, în ciuda lungimii sau a conținutului poveștii. Viața fiecărui vârstnic a fost întipărită de trecut și a dat conținut și predicții pentru viitor. Povestea vieții este un proces experiențial în care vârstnicii, ca actori subiectivi, dau propriile semnificații. Personalitatea influențează modul în care persoanele în vârstă experimentează întâmplările.

Cum spuneam la început, îngrijitorul nu este ceea ce pare a fi într-un centru de îngrijire ci o persoană extrem de importantă, vitală în bunul mers al lucrurilor ori așa persoane întâlniți în acest cămin de bătrâni, Casa Mea Eden.