Bunicule, ma ajuti la teme? – Ritualul complicitatii intre generatii si de ce lectiile impreuna sunt atat de benefice

Cu totii ne-am facut la un moment dat lectii cu bunicii. Ne e poate dor nu atat de temele interminabile, nasoale si plicticoase de moarte, cat de ei, de ai nostri dragi si iubiti bunici.

* * *

Bunicule, ma ajuti la teme?

Bunicul lasa tot, isi aseaza incet, dar ferm ochelarii si cu o extrema bunatate se prezinta in fata pustiului nerabdator, cu privire mieroasa.

– Sigur ca da! Nu facem noi o echipa formidabila impreuna?, se aude tremurand vocea atat de reconoscibila a celei mai blande, tandre si ingaduitoare fiinte din viata prichindelului care abia de se zareste peste speteaza jiltului imbatranit de timpuri.

* * *

Pare a fi un scenariu general, in care protagonista devine orice parte din relatia bunici-nepoti. Iar pentru cine crede ca e doar un ritual al complicitatii intre generatii, unde varstnicii fac lucruri pentru cei mici, aceasta colaborare vine la fix.

E benefica si constructiva pentru toata lumea.

La lectii cu bunicii, mai mult decat o comoditate

E scoala deja. Pentru unii abia primul an, pentru altii e ultimul. Nou-venitii printre litere si cifre abia de-acum descopera cum e la lectii cu bunicii. Cei din clasele mari isi vor aminti cu placere cum a fost si cat de tare i-a legat aceasta super activitate impreuna.

Redeschiderea anului scolar e benefica pentru toti membrii familiilor.

Pentru tinerele vlastare, vine insa adesea cu stres si plansete, cu notiuni neintelese, cu materie multa, greoaie si teme chinuite.

Intre litere indecis trasate in caietele speciale, coloane interminabile de inmultiri si impartiri sau poezii de memorat, copilasii se pot simti coplesiti de schimbare. Toate aceste lucruri noi cu care iau contact ii poate agita. Devin nervosi, plictisiti si reactioneaza nu intotdeauna pozitiv si constructiv.

Au nevoie langa ei de cineva disponibil, cu mare intelegere si rabdare, in masura sa le tolereze capriciile si chiar sa-i incurajeze cu zambete si priviri blajine cand e necesar. Si chiar mai des de-atat.

Ei bine, ocupati fiind mai mult in afara casei cu serviciul (si cu altele), parintii nu se descurca foarte bine la capitolul disponibilitate. Si nici cu rabdarea. Asa ca, salvarea vine din partea singurilor adulti disponibili, bunicii.

In masura in care varstnicii isi duc la indeplinire rolul educativ, toata aceasta responsabilitate ofera satisfactii si pentru cei mici, si pentru cei mari.

O randuiala din care cu totii au de castigat

Cei mici reusesc sa priceapa mai bine tot ce li se preda nou si sa asimileze mai usor avalansa de informatii de care se lovesc la scoala zi de zi.

Parintii, cu timpul limitat, stau linistiti stiind ca odraslele se afla pe mainile bune, sigure si capabile ale parintilor pensionari.

Bunicii, in sfarsit, se pot bucura de timpul petrecut cu nepotii si pe deasupra au prilejul sa se simta utili pe drept. Si cu toate temele cu care cei mici ajung acasa, au ocazia sa-si tina active functiile cognitive.

Revenind oarecum la caietele cu linii punctate si cu patratele, bunicul sau bunica ”de serviciu” isi tine antrenat creierul, incetinit bine de tot raportat la frenezia vremurilor prezente. Dar potentialul permis de grupa de varsta nu se rezuma la disponibilitate.

Adevarata magie-si arata infatisarea cand bunicutii si bunicutele reusesc sa condimenteze temele de-acasa cu fel si fel de istorioare de viata, facand sarcinile obligatorii mai usor de digerat si asimilat pentru scolari.

Fantezia, imaginatia si indemanarea cu care stiu sa capteze chiar si nepoteii cei mai reticenti si pusi pe nazbatii nu are egal.

Si da, totul sta in puterea bunicilor iubitori, o adevarata comoara a zilelor noastre, ce merita depotriva atentia, dragostea si respectul familiilor.

Foto: www.65ysmas.com

  • 128
  • Ultima modificare Duminică, 17 Noiembrie 2019 18:07

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!