+40 753 653 592 informatii@casameaeden.ro
Casa mea EDEN - Casa mea Eden

Este o epocă în care persoanele în vârstă, care nu mai sunt productive, devin adesea o povară pentru societate și familie. Dacă o persoană în vârstă este grav bolnavă, combinația devine și mai împovărătoare și ideal ar fi să poți beneficia de serviciile unei case de bătrâni.

Știm că lumea îmbătrânește. Savanții ne spun că rata natalității este în continuă scădere, în timp ce grupul de vârstă a treia este în creștere. Și totuși, aceste statistici, care ar trebui să ne facă conștienți și considerați de toată lumea, juxtapun cultura profitului din epoca noastră.

Este într-adevăr bătrânețea vârsta în care trebuie să „coborâți pânzele”, așa cum a spus Dante Alighieri?

De Crăciun se împlinesc patru ani de când l-am pierdut pe tatăl meu, care avea 84 de ani și suferea de demență de cinci ani, dintre care în ultimii trei a fost practic total neștiutor cu atât mai complicat că nu mai vobea deloc. Știu cât de greu este să accepți boala unei persoane dragi, cât de epuizant este să vezi că o boală îl preia încet și îi inhibă toate abilitățile. A ajuns la punctul că el se putea uita la noi și nu putea să scoată niciun cuvânt. Deci, ai încredere în mine când spun: Sunt foarte familiarizat cu tentația de a asculta vocea din cotlonul minții tale care țipă din ce în ce mai tare: „Ce rost are?”

Și tot el, tata, mi-a dat  răspunsul, cu purtarea sa umilă a bolii, m-a învățat că valoarea vieții sale era chiar prezența lui. Da, meritați pentru că sunteți aici - pentru că existați.

Bătrânețe: înfrângerea omului sau epoca de aur?

În „cultura irosirii” în care ne găsim urmând ordine, cineva care este bătrân sau bolnav nu numai că nu produce nimic, ci este mai degrabă o povară de care ar trebui să scapi cât mai curând posibil. Persoanele în vârstă sunt fragile și, dacă sunt afectate de boli, cu atât mai mult pot suferi de singurătate. Ne este frică de fragilitate; nu o acceptăm pentru că nu corespunde standardelor de eficiență pe care lumea ni le cere. Ne străduim să urmărim tinerețea veșnică și mulți oameni suferă tot felul de intervenții pentru a-și prelungi viața apelând la profesioniști ori nu. Prin urmare, este evident că bătrânețea este văzută ca o înfrângere a unui om - o predare în fața timpului. Să încercăm să ne gândim la aceasta, în schimb, ca la o fază a vieții care are o valoare inestimabilă, ca și în cazul antichităților pe care nimeni nu ar dori să le arunce.

Aici intervine realitatea dureroasă a eutanasiei active - o practică acum legală în diferite țări din întreaga lume. Sub masca de a permite tuturor să „fie stăpânul propriei vieți” sau să facă acest lucru „pentru binele său”, le permite celor bătrâni, bolnavi sau obosiți să trăiască să ia un medicament care să îi însoțească cu blândețe spre moarte când ideal ar fi să apelăm la o casă de îngrijire specializată în acest sens. Suntem mai preocupați de reglementarea morții decât de găsirea unui sens pentru o viață care aparent nu înseamnă nimic și apoi protejarea și valorificarea vieții în fiecare etapă. În ochii tatălui meu, deși erau obosiți și încercați de boală, am văzut întotdeauna o dorință de viitor și o cerere de a avea compania cuiva și ajutor, precum și o recunoștință infinită. Sănătatea, suferința și singurătatea persoanelor în vârstă nu trebuie ignorate. Soluția nu este o „trecere ușoară” către viața de apoi, ci mai degrabă aceea de a remedia suferința fizică și mentală.

Suferință și boală: o posibilitate de sens

Dar să ne întoarcem la întrebarea crucială: ce semnificație are viața unui bătrân - și a unui bolnav deopotrivă? Am putea găsi un răspuns reflectând asupra ființei umane ca creatură în vârful scării ierarhice naturale. Viziunea creștină adaugă o bază transcendentă: omul este imaginea lui Dumnezeu, prin urmare demnitatea persoanei are valoare intrinsecă și permanentă, nu depinde de standarde prestabilite de frumusețe și eficiență fizică și mentală. Mai mult, suferința și boala nu sunt lipsite de sens - ele dau sens vieții, făcând-o unică și extrem de prețioasă. Scopul existenței cuiva vine din simplul fapt că acesta există și nu din calitățile sau abilitățile sale. Este ușor să recunoaștem frumusețea, scopul și demnitatea unei persoane tinere și sănătoase, dar riscul este că frumusețea, performanța și sănătatea depășesc restul. În schimb, tocmai la o persoană în vârstă și bolnavă - în umanitatea sa pură - apare frumusețea ființei umane și strălucește: în spatele ridurilor și cicatricilor, în imobilitatea fizică, în dependența absolută a persoanei. La fel cum o perlă iese dintr-o coajă, bătrânețea fragilă dezvăluie frumusețea și demnitatea inerente în adâncurile fiecărei persoane. Aici, atunci, persoanele în vârstă sau bolnave ne permit să recunoaștem rădăcina frumuseții valorii vieții umane ce constă în vulnerabilitate și descoperim că, în funcție de unii ori de alții, găsim sensul vieții, acela de a avea grijă unul de celălalt până la final. Companionismul, tandrețea și dragostea: aceasta este soluția care contracarează cultura abandonării vieții în fața morții.

Nu de puține ori se aude din gura celui bătrân și bolnav următoarea propoziție:

„Astăzi sunt foarte fericit!” și tu te gândești cum ar putea fi fericit cineva care este imobilizat la pat, plin de suferință. Pentru ca mai apoi să auzi: „Pentru că astăzi sunteți cu toții aici!”

Iar acest lucru se poate întâmpla zi de zi dacă persoana în vârstă beneficiază de atenția și profesionalismul celor din căminul de bătrâni în care se află.

Mi-ar fi plăcut să fi avut posibilitatea de a beneficia de echipa solidă de profesioniști care consideră îngrijirea celor vârstnici un proiect realizat cu demnitate, dedicație și prețuire cu servicii medicale și servicii suplimentare așa cum este la Casa mea Eden.

Aș fi vrut să scriu despre o toamnă frumoasă, rodnică și plină de hambare burdușite după ce un an întreg s-a trudit pentru asta. Și poate așa este în multe locuri din România.

Aș fi vrut să scriu despre un anotimp în care după ce totul este pus la locul lui omul are timp să-și tragă sufletul și să se bucure de tot ceea ce a reușit să rezolve așteptând iarna grea cu zâmbetul pe buze și magazia plină de lemne tăiate.

Aș fi vrut să scriu despre cât mai mulți oameni care au mai scăpat de grijile apăsătoare după o perioadă așa de solicitantă cum a fost cea dată de criza sanitară.

Numai că lucrurile nu stau așa.

Criza sanitară nu s-a terminat, din contra, am ajuns să fim în plin val patru, după cum spun specialiștii. Tot mai mulți oameni ocupă paturile spitalelor și așa aflate într-o suferință veșnică. Spitale pe care nu reușim să le dăm pe brazdă așa cum mulți dintre noi nu reușim în propriile gospodării nu mai pomenesc de vieți.

Cei care pot să-și ducă părinții în locuri în care decența, bunul simț și omenia nu au dispărut, adică în casele de bătrâni sunt niște fericiți. Iar asta se va vedea în modul în care cei bătrâni vor parcurge drumul care le-a mai rămas.

 Toamna are culori și arome care pot căpăta alte valențe dacă le privești dintr-un loc decent, unde este cald, liniște, siguranță și multe zâmbete. Și dacă aveți doar o undă de îndoială, mergeți și vedeți asemenea loc pentru a vă lămuri singuri!

 

„Și totuși vine toamna”

Adrian Păunescu

 

E încă verde iarba pe coline

Și zilele nu s-au scurtat de tot

Și cineva cu-n sac în spate vine

De sus din munți ca de la un complot.

 

Porumbul are încă dinți de lapte

Albinele se-ngreunează-n zbor

Văratec ploua în fiecare noapte

Și greierii mai cântă până mor.

 

Cojoacele n-au coborât din poduri

Iubirile n-au coborât din vis

Se coc gutui în foarte multe moduri

A le mușca e încă interzis.

 

În clăi de fân miroase a foc de floare

Cerboaicele nu caută mascul

În aburii de vifor cerul moare

Mai este până la nunta timp destul.

 

Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna

Și tu o simți și o îngâni

Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna

Și vai: suntem bătrâni.

 

CasaMeaEden.ro

O alimentație sănătoasă este o parte importantă a menținerii unei sănătăți optime și a asigurării unui stil de viață activ de-a lungul anilor, dar știați că există multe alimente „sănătoase” pe care persoanele în vârstă nu ar trebui să le mănânce?

Multe dintre aceste alimente sunt interzise datorită conținutului ridicat de bacterii sau a potențialului de intoxicație alimentară, care poate compromite sănătatea și siguranța persoanelor în vârstă. Pentru persoanele în vârstă care doresc să rămână sănătoase și să reducă probabilitatea îmbolnăvirii, în general, este mai bine să evitați următoarele alimente:

  1. Varza

Vlăstarii, broccoli, fasolea verde, sunt în general considerate o minune și sunt consumate de oameni din întreaga lume datorită faptului că oferă o mare varietate de suport nutrițional și digestiv și multe vitamine necesare și minerale.

Vlăstarii sunt periculoși pentru vârstnici, totuși, deoarece sunt un teren de reproducere virtual pentru bacteriile care induc boala. Când semințele încolțesc, pot crește bacterii precum salmonella și E-coli, care apoi sunt prinse în interiorul semințelor. Când persoanele în vârstă ingeră semințe contaminate, acestea se pot îmbolnăvi foarte tare, ceea ce poate duce la afecțiuni secundare periculoase, cum ar fi pneumonia sau pierderea în greutate. Pentru a obține toate beneficiile germenilor, fără riscul periculos al bacteriilor, persoanele în vârstă ar trebui să consume o mulțime de verdeață cu frunze, cum ar fi, spanac și diferite tipuri de salată.

  1. Brânzeturi moi

Brânzeturile moi precum Brie, chevre, Camembert și brânza albastră (care acum se găsesc și pe piața românească din abundență chiar) sunt în general nepasteurizate și, ca atare, pot permite bacteriilor să se reproducă în cantități mari. În timp ce aceste soiuri de brânză moale s-ar putea să nu reprezinte o amenințare la fel de mare pentru persoanele mai tinere, ele pot dăuna persoanelor în vârstă cu un sistem imunitar compromis sau cu un stomac delicat. Cu toate acestea, este important să rețineți că brânza oferă o bună sursă dietetică de vitamina D, iar persoanele în vârstă pot obține toate beneficiile pentru sănătate consumând soiuri precum cheddar, ementaler ori alte soiuri, dar nu moi.

  1. Carne crudă

Unele feluri de mâncare din carne crudă, cum ar fi Carpaccio (care constă din bucăți subțiri de file de carne de vită) sau friptură tartare, sunt considerate delicatese, dar persoanele în vârstă ar trebui, în general, să le evite. Motivul este că aceste alimente sunt nefierte, ceea ce înseamnă că orice bacterie prezentă în carne nu a fost înlăturată prin prelucrare termică. Acest lucru poate îmbolnăvi vârstnicii. În loc să mănânce carne crudă, persoanele în vârstă ar trebui să opteze pentru a consuma carne albă slabă, cum ar fi puiul și curcanul.

  1. Sushi

Sushi este consumat în întreaga lume și este considerat un aliment sănătos datorită nivelului ridicat de vitamine, minerale și acizi grași omega-3. În timp ce persoanele în vârstă se pot bucura în siguranță de consumul de soiuri de sushi gătite (cum ar fi cele care folosesc somon afumat sau creveți fierți, de exemplu), este în general înțelept ca persoanele în vârstă să evite consumul de soiuri crude (sashimi), deoarece acestea pot adăposti bacterii periculoase care pot face persoanele în vârstă foarte bolnav.

  1. Stridii, scoici și midii

Pentru cei care le iubesc, stridiile, scoicile și midiile sunt o formă populară de fructe de mare crude, care sunt pline de vitamine și minerale. Din păcate, pot avea, de asemenea și multe bacterii, care pot duce la vărsături, diaree și deshidratare la vârstnici. Deoarece aceste alimente sunt crude și provin din întreaga lume, poate fi dificil să știți dacă sunt în bună ordine, iar dacă un senior mănâncă una contaminată, poate avea consecințe dezastruoase pentru sănătate. Dacă persoanele în vârstă doresc să mănânce aceste alimente, acestea ar trebui să fie întotdeauna gătite și ar trebui să provină dintr-o sursă de încredere, deși este înțelept să discutați cu medicul dumneavoastră în prealabil.

  1. Ouă crude

Cu toții am văzut imagini cu oameni care consumă ouă crude pentru a dezvolta masa musculară și a avea mai multă energie, însă ouăle crude și prea puțin gătite pot fi de fapt foarte periculoase pentru persoanele în vârstă. Acest lucru se datorează faptului că ouăle crude prezintă un risc crescut de salmonelă și pot avea consecințe nefaste asupra sănătății pentru persoanele în vârstă punându-le chiar viața în pericol.

Ouăle sunt un aliment sănătos, plin cu substanțe nutritive importante, dar pentru a fi în siguranță pentru persoanele în vârstă, trebuie să fie gătite sau coapte complet.

  1. Laptele nepasteurizat

Laptele nepasteurizat este adesea venerat ca aliment sănătos datorită nivelurilor sale de minerale și a nivelurilor ridicate de grăsimi benefice, dar persoanele în vârstă ar trebui să îl evite cu totul. Acest lucru se datorează faptului că laptele nepasteurizat reproduce și adăpostește bacteriile la niveluri mai ridicate decât laptele pasteurizat, care este supraîncălzit pentru a elimina bacteriile periculoase și pentru a menține laptele în siguranță pentru consumul uman.

Deși acest lucru nu înseamnă că persoanele în vârstă trebuie să se îndepărteze complet de lapte, înseamnă că ar trebui să rămână cu soiuri de lapte integral pasteurizat.

Nu mai este ca odinioară când copii fiind, pensionarii de astăzi beau laptele imediat ce era muls de la vacă, nu de puține ori auzind povești despre dulceața și caimacul pe care acesta îl avea.

  1. Suc nepasteurizat

Sucul nepasteurizat a fost mult timp considerat un aliment sănătos datorită faptului că lipsa pasteurizării (căldură ridicată) lasă nutrienții sucului intacti. Din păcate, totuși, orice lucru nepasteurizat lasă cale liberă pentru dezvoltarea bacteriilor periculoase, iar persoanele în vârstă care beau sucuri nepasteurizate prezintă un risc crescut de boli care au această origine.

Din fericire, persoanele în vârstă pot obține aceleași beneficii pentru sănătate ale sucurilor nepasteurizate prin consumul de sucuri de fructe și legume pasteurizate de înaltă calitate.

  1. Pâine cu cereale integrale

Acest „aliment sănătos” vine cu o avertizare: în timp ce pâinea cu mai multe cereale poate fi bună pentru persoanele în vârstă, este important să vă uitați la lista de ingrediente atunci când luați decizia  de cumpărare a pâinii. Dacă pâinea este făcută din făină rafinată, este posibil să facă mai mult rău unui senior decât bine.

Pentru a vă asigura că persoanele în vârstă achiziționează și consumă pâine sănătoasă din cereale integrale, este important să căutați soiuri care sunt făcute cu făină integrală de grâu și să vă asigurați că nu au sirop de porumb bogat în fructoză. Pâinea este un element esențial important pentru vârstnici, iar soiurile multigrain de înaltă calitate pot sprijini sănătatea.

  1. Alimentele cu conținut scăzut de grăsimi

În timp ce războiul împotriva grăsimilor se dezlănțuie de ani de zile, nu este în general înțelept să evitați alimentele cu un conținut natural de grăsime. Grăsimile sănătoase, precum cele din pește, nuci și ulei de măsline, au beneficii de protecție a inimii și pot ajuta persoanele în vârstă să rămână sănătoase și în formă timp de mulți ani. Acestea fiind spuse, este important să optați pentru soiuri pline de grăsimi în alimente precum laptele și iaurtul. Aceste grăsimi sănătoase oferă o protecție a creierului și articulațiilor.

Concluzie

Ce este bun pentru unul poate să nu fie bun pentru toți, iar persoanele în vârstă vor face bine să evite aceste 10 „alimente sănătoase” pe măsură ce îmbătrânesc. Acest lucru ajută persoanele în vârstă să reducă riscul de a contracta boli de origine alimentară și ajută la menținerea  sănătoasă, fericită, în formă și active pe parcursul anilor următori.

 

CasaMeaEden.ro

O dietă săracă în sodiu, cu conținut scăzut de grăsimi, cu multe fructe, legume și fibre, poate reduce riscurile de boli cronice. Cel mai important, varietatea în dieta dumneavoastră este esențială pentru satisfacerea nevoilor de nutrienți. Pe lângă consumul de fructe și legume din abundență, urmați aceste 7 sfaturi ușoare pentru o îmbătrânire sănătoasă.

  1. Bea apă

Este posibil ca unul din trei adulți mai în vârstă să nu obțină suficiente lichide pentru a rămâne sănătos. Apa este utilizată în fiecare celulă a corpului nostru, ceea ce face crucială menținerea hidratării pentru ca organismele să funcționeze corect. A rămâne hidratat ajută, de asemenea:

Mențineți o temperatură normală a corpului

Protejați țesuturile sensibile, cum ar fi măduva spinării

Digestia prin urinare, transpirație și mișcări intestinale

Faceți un efort conștient pentru a bea 6 - 8 căni de lichid pe zi. Cel mai bine este să bei apă chiar și atunci când nu îți este sete, mai ales când ești implicat într-o activitate fizică. Alegeți întotdeauna apă în locul băuturilor zaharoase. Dacă nu puteți fără sucuri carbogazoase, încercați câteva dintre noile ape minerale fără zahăr.

  1. Alegeți carbohidrații complecși

Optează pentru carbohidrați mai complexi cu fibre mai multe, cum ar fi:

Pâine integrală de grâu, cereale, biscuiți, fulgi de ovăz și paste, orez brun, fasole, mazăre, nuci si semințe

Cât mai multe fructe

Oricine are peste 50 de ani ar trebui să primească 22-28 grame de fibre pe zi. Produsele din cereale integrale păstrează în mod obișnuit o cantitate bună de fibre, motiv pentru care este întotdeauna mai bine să alegeți cereale integrale decât făina rafinată sau îmbogățită.

Evitați carbohidrații simpli, cum ar fi zaharoza, adesea găsită în dulciuri și deserturi, ar trebui să fie eliminați din dietă sau evitați cu totul. Deși acestea sunt o sursă rapidă de energie, ei sunt, de asemenea, rapid digerate, lăsând adesea în urmă oboseala. Carbohidrații simpli pot contribui, de asemenea, la creșterea în greutate și la diabet.

  1. Mănâncă proteine ​​de calitate

Adoptați mai multe surse de proteine ​​cu conținut scăzut de grăsimi, precum:

nuci si seminte, fasole și mazăre, carne slabă, păsări de curte și pește, ouă, lactate.

Proteinele asigură o mare parte din necesarul zilnic de vitamine, inclusiv vitaminele B, fierul și magneziul. Aceste vitamine și substanțe nutritive ajută la menținerea oaselor mai puternice, transportă oxigenul în sânge, ajută la funcționarea sistemului nervos și multe altele.

Unele dintre aceste surse, cum ar fi nucile, pot reduce riscul bolilor de inimă. Cu toate acestea, multe dintre aceste surse de proteine ​​sunt bogate în calorii și, prin urmare, ar trebui consumate în cantități mici.

  1. Consumați grăsimi sănătoase pentru inimă pentru a reduce riscul bolilor de inimă

Consumul de grăsimi trans vă poate crește colesterolul, în timp ce consumul de grăsimi mononesaturate și polinesaturate poate reduce riscul bolilor de inimă. Căutați aceste ingrediente atunci când alegeți grăsimi sănătoase pentru inimă: ulei de măsline, canola, floarea soarelui, arahide sau susan (monoinsaturat), ulei de soia, porumb sau șofrănel (polisaturat), avocado, măsline, nuci, unt de arahide, semințe de floarea soarelui, susan sau dovleac, semințe de in, somon, ton, macrou, hering, păstrăv sau sardine, lapte de soia, tofu.

Deși limitarea aportului de grăsimi vă ajută de obicei sănătatea, este perfect sănătos să consumați 20-35% din caloriile din grăsimi. Nu consumați deserturi, pizza, cârnați și hot-dog în fiecare zi.

  1. Monitorizați aportul de sodiu

Mulți oameni obțin 77% din sodiu din alimente procesate, o modalitate ușoară de a reduce consumul de sodiu este să consumi alimente proaspete. În special, încercați să stați departe de:

pâine și chifle, mezeluri și preparate, pizza, sandvișuri.

Adesea, atunci când producătorii de alimente încep să proceseze alimente și să prăjească puiul, sodiul se adaugă rapid. Prin urmare, gătitul acasă vă poate ajuta să monitorizați și să reduceți cantitatea de sare pe care o consumați.

  1. Mențineți o greutate corporală sănătoasă

Pe măsură ce îmbătrânim, corpul nostru se schimbă, nevoile noastre de calorii scad, pierdem masa și greutatea musculară. Pentru a ajuta la acest lucru, mâncați suficiente proteine, mâncați mai puține grăsimi și creșteți activitatea fizică.

  1. Fii activ fizic în felul tău

Mulți dintre noi am fost crescuți cu ideea că nutriția este doar ceea ce introduceți în corpul dumneavoastră, însă cercetările arată că o parte importantă a nutriției este ceea ce faceți cu energia voastră.

Fiecare activitate fizică se adaugă și beneficiile pentru sănătate cresc pe măsură ce petreceți mai mult timp activ. Alegeți activitățile care vă plac și începeți făcând ceea ce puteți.

Tot mai des se aude următoarea zicală: „Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești”.

 

CasaMeaEden.ro

 

Bătrânețea este o stare peste care nu prea te apleci la tinerețe, asta pentru că ți se pare extrem de îndepărtată iar tu ești foarte ocupat să-ți gestionezi viața în curs. Numai că, timpul trece atât de repede că într-o bună zi, fără să-ți dai seama, pensionarea bate la ușă și te ia, cumva, pe nepregătite.

Atunci, totul se schimbă în viața ta pentru că treci într-o etapă în care greutățile pe care le ai de întâmpinat sunt de altă natură, în mare parte fiindu-ți necunoscute.

Din nefericire, România este un stat care nu-și prețuiește pensionarii, ba, din contra, îi supune la niște umilințe greu de imaginat după o viață de muncă. Nu cred că este vreun capitol la care pensionarii să nu simtă pe propria piele neputința de a se lupta cu un aparat birocratic supradimensionat iar determinarea lor de a-și rezolva problemele este atât de mare că dă naștere la alte dispute.

Pensionarii sunt cei care din zorii zilei se pun cuminți la cozile formate la diferitele ghișee pentru a-și plăti dările curente, ei nefiind familiarizați cu tehnologia, neștiind a folosi un calculator ori pur și simplu, neavându-l. Tehnologia a avansat atât de mult în ultimii ani, iar limba tehnologică a întins așa de multe capcane încât mulți refuză să acceseze acest mod de a rezolva problemele curente. Nu știu dacă vă mai amintiți ce nebunie a fost (și încă mai este) atunci când pensiile au fost puse pe card.  Mi-a fost dat să văd bătrâni neputincioși în fața bancomatelor uitându-se disperați după cineva care să-i ajute să-și ridice pensiile din mașinării aflată în fața lor. Ei, cei care au fost învățați cu interacțiunea umană au fost puși dintr-o dată să „discute” cu un robot, ori mulți nu pricep acest lucru. Despre carduri blocate în bancomate ori alte situații bizare nu cred că sunteți străini.

Se tot vorbește despre trecerea la moneda euro însă mulți dintre noi nu suntem familiarizați cu leul nou, cel care a apărut după reforma monetară din 2005. După mai bine de cincisprezece ani, nu puțini sunt cei care nu s-au dumirit ce este cu această monedă, vorbind și calculând în vechea monedă, nici vorbă de euro ori eurocenți.

Pentru că după o viață de muncă în care au fost prinși într-un regim comunist dobândind anumite abilități care să-i ajute la bătrânețe s-au trezit într-o societate care le este aproape străină, capitalismul sălbatic în care trăiesc acum punându-le mari probleme de supraviețuire. Pensiile mici nu ajung pentru cheltuielile curente, cu atât mai mult cu cât mulți dintre cei ajunși în această etapă a vieții au nevoie de medicamente și îngrijire medicală de specialitate.

La noi trebuie să aștepți cu lunile să-ți vină rândul la o programare pentru anumite investigații, cele la care primești trimitere de la medicul de familie, altminteri costul unora dintre ele fiind mai mare decât valoarea pensiei și atunci cum să fie posibil așa ceva? Bolile se cronicizează iar intervenția tardivă face ca reușita tratamentului să fie mult diminuată așa scăzând dramatic șansele de supraviețuire.

Bătrînii noștri nu au unde merge pentru a-și petrece timpul liber, pentru că nu există locuri special amenajate pentru așa ceva. Parcurile sunt, în cele mai multe orășele, singurele variante. De aceea veți vedea, la aproape toate orele din zi, băncile ocupate de bătrâni care conversează ori pur și simplu stând. Ar fi bine să fie cluburi unde ei să-și poată petrece timpul socializând ori făcând diferite activități care le fac plăcere. Nici sâlile de gimnastică ori dans nu ar strica pentru că mișcarea, avizată de un specialist, nu vine decât să ridice moralul și tonusul.

Sunt multe locuri în care cinematografele au dispărut, de săli de spectacole nici nu mai pomenesc, doar că pandemia asta a schimbat regulile de socializare tinându-ne pe toți în case.

Iar aici ce-a mai rămas?

Televizorul cu canalele lui de știri, hobby-urile personale – poate un tricotat ori cusut la cei care mai au vederea ageră, telefoanele pentru a vorbi cu copiii aflați – mulți dintre ei – pe alte meridiane iar pentru cei care au curți grădinăritul, o activitate relaxantă.

Această situație este valabilă pentru cei care stau în mediul urban pentru că la țară, în mediul rural problema se pune diferit. Acolo, oamenii stau la case cu curte, au păsări și alte animale de care trebuie să aibă grijă, unii dintre ei posedă sere ori solarii și straturi cu zarzavaturi cele 24 de ore din zi fiind insuficiente pentru a te mai gândi la altceva.

Nu puțină lume a migrat, din primăvara anului trecut spre mediul rural pentru a nu sta doar în case ori a fi condiționat de anumite interval orare pentru a putea ieși în aer liber.

Ce va urma nu avem de unde ști, însă putem spera că lucrurile se vor mai așeza iar noi, tineri și bătrâni deopotrivă să găsim varianta cea mai potrivită pentru a merge mai departe.

 

CasaMeaEden.ro

Cu patru decenii în urmă, lucrările semnificative despre religie și îmbătrânire („spiritualitatea” ca entitate separate nici măcar nu a fost discutată)  puteau fi numărate pe degetele de la o mână.  Astăzi, mâinile unei camere pline de oameni s-ar putea să nu fie suficiente pentru această sarcină, deoarece în ultimii ani, relația dintre religie, spiritualitate și îmbătrânire a devenit un subiect foarte popular pentru cercetătorii și comentatorii dintr-o gamă largă de discipline.

Cele trei cărți care se află în centrul acestui eseu sunt un eșantion reprezentativ de cât de extins este acest interes. Împreună, ele pot fi văzute ca ilustrative ale abordărilor foarte variate ale acestui subiect, deși nu epuizează deloc posibilitățile: Krause ilustrează efortul de „cuantificare” prin metodologia științifică socială și cercetarea rolului pe care îl joacă religia în viețile bătrânilor; MacKinlay prezintă o serie de eseuri care oferă baze teologice și etice pentru a ghida practicienii în abordarea preocupărilor spirituale în rândul bătrânilor pe care îi deservesc, în special cei cu demență și alte dizabilități; iar Atchley examinează natura spiritualității și ia în considerare modalitățile prin care indivizii pot urmări călătoria spirituală pe măsură ce îmbătrânesc.

Deși se spun multe despre afirmarea îmbătrânirii și aprecierea bătrânilor, adevărul este că semnele îmbătrânirii bune (oricare dintre etichetele populare utilizate în prezent pentru a descrie ceea ce se înțelege prin acea expresie) urmăresc în mare măsură acele aspecte ale vieții umane care se diminuează invariabil. și sunt în cele din urmă pierdute în totalitate pe măsură ce îmbătrânim. Adică, atunci când cineva indică o persoană în vârstă ca un exemplu excelent de îmbătrânire bună, este probabil pentru că acea persoană „cu siguranță nu arată 90”, „încă mulge vaca în fiecare zi chiar și la 95 de ani ”, „are o minte ascuțită ca o săgeată”, „trăiește singur și are grijă de gospădăria lui”și așa mai departe. Toate aceste evaluări se bazează pe caracteristici asociate în general cu tinerii și, prin urmare, vârstnicii care le-au pierdut (sau le vor pierde invariabil) nu sunt prin definiție îmbătrâniți „bine”. Poate că gerontologia ar servi mai bine bătrânii printr-un model (sau modele) de îmbătrânire care nu le evaluează „succesul” la aceasta prin măsurarea lor în funcție de caracteristicile tinerilor existând mai multe tradiții religioase sau spirituale majore ale omenirii care pot contribui la o asemenea revizuire a gândirii.

Tot cercetările demonstrează influența pozitivă a religiei la nivel personal și social asupra procesului de adaptare din viața târzie. Religia a servit ca un fir important de integrare la bătrânețe, dacă ar fi fost o parte a procesului de socializare din copilărie și ar fi fost susținută de-a lungul anilor maturi ai individului.

Teoriile îmbătrânirii pun accentul pe conexiune și autonomie în diferite grade. Teoria dezangajării (Cummings și Henry 1961) subliniază mișcarea naturală a unui bătrân spre o mai mare izolare. Modelele de retragere psihosocială postulează că societatea își marginalizează bătrânii, reducând sfera relațiilor și activităților. Gero-transcendența (Tornstam 1994) consideră că vârstnicii investesc selectiv în unele relații față de altele, mai degrabă decât ca o retragere cuprinzătoare. Cele trei perspective asupra îmbătrânirii prezic modele de conexiune și autonomie în tranziția la bătrânețe. Analiza poveștilor de viață oferă o metodă de testare a fundamentării empirice a fiecărui set de predicții.

De ce credeți că bătrânii se retrag din relații? Mulți dintre ei, pentru că se simt marginalizați această marginalizare având anumite motive din cele mai variate. Religia îi ajută să depășească problemele ivite pentru că Dumnezeu nu te judecă și te acceptă așa cum ești, îndrumându-te pe o cale mai bună. Toți cei care au timp pentru a asculta și da curs acestor îndrumări ajung să fie mai împăcați cu viața lor, să accepte și să înțeleagă de ce au luat deciziile pe care le-au luat în tinerețe și cum pot gestiona acum rezultatul deciziilor lor. Și nu e un lucru lesne de făcut pentru că de cele mai multe ori este vorba despre viața mai multor persoane pe care bătrânul de astăzi a influiențat-o de-a lungul timpului fiind cel care le-a avut în grijă. În funcție de pregătirea, priceperea, disponibilitatea lui de a relaționa cu ele acum culege „roadele”.

Privind în jur, nu ai cum nu observa că în unele curți roadele sunt mai bogate, sănătoase, curate pe când în altele rezultatele lasă de dorit. Important este să ne străduim, fiecare în pătrățica lui ca să facem ca lucrurile să meargă înspre bine și nu este un lucru imposibil de realizat!

 

CasaMeaEden.ro

De câte ori ți-ai pus această întrebare? Îți mai aduci aminte câți ani aveai când ai rostit-o pentru prima data?

Dacă ai avea posibilitatea să vizitezi regulat niște bătrâni aflați în centre de îngrijire ai constata că timpul acolo se scurge altfel viața căpătând alte valențe.

Ce este rezonabil să ceri bătrâneții? Dincolo de atacurile sărăciei sau bolilor, în ce măsură pot modela oamenii calitatea vieții în ultimii ani?

În multe metropole ale lumii persoanele cu vâsta peste 80 de ani au crescut semnificativ în ultimele decenii, pentru că speranța de viață a crescut fiind facilitate de nivelul de trai și de progresul făcut de știință.

Un paradox al bătrâneții este că persoanele în vârstă au un sentiment de bunăstare mai mare decât cele mai tinere - nu pentru că sunt fericite fără rezerve, ci pentru că acceptă un amestec de fericire și tristețe în viața lor și folosesc acest amestec atunci când evenimentele se ivesc în drumul lor. Ele pierd mai puțin timp pe furie, stres și îngrijorare.

Când ești tânăr, viitorul este atât de departe și nu știi ce se va întâmpla cu tine și cu lumea. Deci, când ești tânăr, ai mai multe griji decât vârstnicii. Dar odată ajuns la bătrânețe nu-ți mai faci griji. În centrele de îngrijire, cei care mai sunt în putere sunt angrenați în diferite activități din domenii foarte variate. Unii au grijă de plante, alții confecționează bijuterii iar cei pasionați de tricotat nu se dat în lături de la a mai face asta.

Dacă-i întrebi cum au ajuns la această vârstă venerabilă, mulți dintre ei nu vor ști ce să răspundă pentru că nu și-au dat seama când a trecut timpul. Și pentru că memoria recentă le face feste mai tare decât cea din tinerețe, vei auzi multe povești din adolescența lor ori de atunci când erau proaspăt îndrăgostiți. Te va mira acuratețea detaliilor din vremurile trecute în condițiile în care nu-și amintesc ce au făcut ieri. Descrierile cuprind multe detalii de multe ori reușind să intri în povestea lor ca și cum ai fi și tu părtaș.

Ieșind din povestea frumoasă  întrebările nu întârzie să apară: ce poate câștiga societatea de la oamenii în vârstă, care nu mai plătesc impozite pe venit sau își întemeiază familii?

O mulțime, spun cercetătorii care au început să studieze dacă bătrânii sunt cu adevărat mai înțelepți. Răspunsul lor calificat este pozitiv: chiar și atunci când creierul încetinește sau memoria se deteriorează, persoanele în vârstă iau adesea mai bune decizii, recunoscând modele sau dau mai multă atenție la efectele deciziilor lor.

Mulți oameni ajunși la bătrânețe nu mai sunt pătimași și nu mai iau decizii care să-i pună în conflict cu rudele lor, de această data copiii lor. Au înțelepciunea de a baleta între conflicte și de a spune ce zic copiii și a face ce știu ei, deciziile radicale fiind aproape inexistente.

 În sondajele efectuate persoanelor din casele de îngrijire medicală și spitale, s-a constatat că înțelepciunea este legată în mod pozitiv de sentimentul lor de bunăstare, chiar și după ce cercetătorii au controlat factori precum sănătatea fizică, starea financiară și angajamentul social. Cu cât oamenii au devenit mai slabi ori mai aproape de moarte, cu atât mai mare este rolul înțelepciunii jucat în sentimentele lor de bunăstare. Înțelepciunea nu poate crește neapărat odată cu bătrânețea – după cum afirmă alți cercetători - dar devine mai importantă în viața oamenilor pe măsură ce îmbătrânesc și compensează o mare parte din declin.

Nivelurile de recunoștință, iertare, calm și apreciere cresc de la vârsta mijlocie până la vârf în jurul vârstei de 70 de ani și rămân relativ ridicate în anii următori. Mânia și stresul, pe de altă parte, se retrag.

Cu cât persoanele devin mai în vârstă, cu atât sunt mai pozitive cu privire la îmbătrânire și cu atât sunt mai adaptabile la limitările lor. Științele sociale tind să definească persoanele în vârstă după dizabilitățile lor. Dar oamenii nu se definesc astfel. Aceasta face parte din înțelepciunea bătrânilor, chiar dacă nu întotdeauna o numesc așa.

Cercetări recente sugerează că atitudinea oamenilor față de îmbătrânire, chiar și în tinerețe, le poate afecta și corpul.

În 2002, cercetătorii de la Universitățile Harvard și Yale au descoperit că persoanele de peste 50 de ani care aveau imagini pozitive ale bătrâneții, măsurate prin faptul că erau de acord cu afirmații precum „Pe măsură ce îmbătrânești, ești mai puțin util”, trăiau în medie cu 7,5 ani mai mult . Alte studii au descoperit că persoanele cu percepții negative asupra îmbătrânirii au avut pierderi mai mari de memorie și rate mai mari de boli de inimă. Desigur, s-ar putea ca oamenii cu o sănătate mai bună să aibă pur și simplu vederi mai luminoase despre îmbătrânire.

E de preferat ca bătrînețea ta să aibă o aura de decență, liniște și înțelegere. Nu depinde exclusiv de tine acest lucru, dar ai posibilitatea ca în cursul vieții să trasezi liniile importante ale acestui aspect. Și ce va urma nu poate fi previzibil 100% pentru că nu noi suntem cei care decidem cum merg lucrurile ci divinitatea.

 

CasaMeaEden.ro

„În tinerețe ne slujim de putere și mai puțină minte, dar vine și bătrânețea când mintea te slujește și puterea nu te ajută.” Părintele Petru Irimescu

Religia și spiritualitatea sunt concepte similare, dar nu identice. Religia este adesea privită ca fiind mai bazată instituțional, mai structurată și implicând activități, ritualuri și practici mai tradiționale. Spiritualitatea se referă la intangibil și imaterial și, prin urmare, poate fi considerată un termen mai general, care nu este asociat cu un anumit grup sau organizație. Se poate referi la sentimente, gânduri, experiențe și comportamente legate de suflet sau la o căutare a sacrului.

Religia tradițională implică responsabilitate; spiritualitatea are mai puține cerințe. Oamenii pot respinge religia tradițională, dar se consideră spirituali. Majoritatea cercetărilor evaluează religia, nu spiritualitatea, folosind măsuri precum participarea la slujbe religioase, frecvența practicilor religioase private, utilizarea mecanismelor religioase de coping (de exemplu, rugăciunea, încrederea în Dumnezeu, predarea problemelor către Dumnezeu, primirea sprijinului din partea clerului), și religiozitatea intrinsecă (angajamentul religios interiorizat).

Pentru majoritatea adulților în vârstă, religia are un rol major în viața lor, aproximativ jumătate participând la slujbe religioase cel puțin săptămânal.

Nivelul de participare religioasă al adulților mai în vârstă este mai mare decât cel din orice altă grupă de vârstă. Pentru persoanele în vârstă, comunitatea religioasă este cea mai mare sursă de sprijin social în afara familiei, iar implicarea în organizații religioase este cel mai comun tip de activitate socială voluntară - mai frecventă decât toate celelalte forme de activitate socială voluntară combinate.

Beneficiile religiei și spiritualității

Religia se corelează cu îmbunătățirea sănătății fizice și mentale, iar oamenii religioși pot propune ca intervenția lui Dumnezeu să faciliteze aceste beneficii. Cu toate acestea, experții nu pot stabili dacă participarea la religia organizată contribuie la sănătate sau dacă persoanele mai sănătoase din punct de vedere psihologic sau fizic sunt atrase de grupurile religioase. Dacă religia este de ajutor, motivul - indiferent dacă este vorba de credințele religioase în sine sau de alți factori - nu este clar. Mulți astfel de factori (de exemplu, beneficii psihologice, încurajarea practicilor sănătoase, sprijin social din partea comunității religioase) au fost propuși.

Care sunt beneficiile psihologice pe care le poate oferi religia?

  • o atitudine pozitivă și plină de speranță cu privire la viață și boală, care prezice îmbunătățirea rezultatelor sănătății și rate mai scăzute ale mortalității
  • un sentiment al sensului și al scopului în viață, care afectează comportamentele de sănătate și relațiile sociale și familiale
  • o capacitate mai mare de a face față bolilor și dizabilităților

Mulți oameni în vârstă declară că religia este cel mai important factor care le permite să facă față problemelor de sănătate fizică și stresului din viață (de exemplu, scăderea resurselor financiare, pierderea unui soț sau a unui partener). Într-un studiu, mai mult de 90% dintre pacienții vârstnici s-au bazat pe religie, cel puțin într-un grad moderat, atunci când se confruntă cu probleme de sănătate și circumstanțe sociale dificile. De exemplu, a avea o atitudine pozitivă și plină de speranță cu privire la viitor îi ajută pe cei cu probleme fizice să rămână motivați să-și revină.

Oamenii care folosesc mecanisme religioase sunt mai puțin predispuși să dezvolte depresie și anxietate decât cei care nu fac acest lucru; această asociere inversă este cea mai puternică în rândul persoanelor cu handicap fizic mai mare. Chiar și percepția handicapului pare să fie modificată de gradul de religiozitate. De asemenea, oamenii religioși tind să se recupereze mai repede după depresie.

La adulții în vârstă, implicarea activă într-o comunitate religioasă se corelează cu o mai bună întreținere a funcționării fizice și a sănătății. Unele grupuri religioase susțin comportamente care sporesc sănătatea, cum ar fi evitarea tutunului și consumul intens de alcool. Membrii acestor grupuri sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta tulburări legate de substanțe și trăiesc mai mult decât populația generală.

Odată cu îmbătrânirea populației în creștere la nivel mondial, este nevoie de o mai mare concentrare asupra spiritualității persoanelor în vârstă, pentru a le sprijini mai bine și a le conduce către o îmbunătățire a păcii lor interioare.

Persoanele în vârstă „primesc” religie? Sau au avut-o tot timpul?

Pentru generațiile ce vin, bunicii sunt indispensabili, înțelepciunea lor și experiența pe care au căpătat-o de-a lungul existenței fiind de un real ajutor celor tineri. Mulți se întreabă ce oferă bunicii familiei lor. Ei bine, paleta este foarte largă de la dragoste și rugăciune la smerenie și blândețe!

Grija pentru bătrâni și bolnavi arată gradul de civilizație al unui popor și dacă privim în jurul nostru în România de azi ne îngrijorează, în mod deosebit, starea de abandon social și de dezinteres față de viața și demnitatea persoanelor vârstnice, adesea oameni săraci, bolnavi și singuri.

Am ajuns să vedem cum pensionarii de astăzi, cei care s-au dedicate familiei și societății au devenit o parte neglijată și ignorată, o povară în multe situații, asta și pentru că totul este sub presiunea timpului, dar și din cauza migrației masive a forței de muncă după ce România a aderat la Uniunea Europeană. Cei tineri au plecat pentru a oferi copiilor lor un trai mai bun, aceștia din urmă rămânând în grija bunicilor, asta în cazurile fericite, ori a vecinilor sau mai trist fără nici un adult care să-i supravegheze.

Deși odată cu înaintarea în vârstă a omului viața pierde din forță și devine fragilă sau șubredă, totuși ea nu trebuie să piardă niciodată din valoarea și demnitatea ei, fiind darul lui Dumnezeu.

Într-o societate agitată și marcată profund de stres, viteză și grija excesivă pentru productivitate și profit imediat, persoanele fragile riscă în momentele de dificultate economică sau de boală să nu mai poată supraviețui. Cei dintâi care suferă din cauza acestei situații sunt tocmai bătrânii și bolnavii iar masa lor crește de la o zi la alta. În locul lor nu vin prea mulți, pentru că natalitatea a scăzut acest lucru afectând în anii ce urmează poporul român.

Pe fondul acestei situații, biserica a manifestat permanent grija pentru cei bătrâni, aflați la ananghie această preocupare văzându-se în multele centre de îngrijire care au apărut și funcționează sub patronajul lor. Pe lângă ele mai există centre de îngrijire care asigură toate condițiile pentru ca viața celor de acolo să e desfășoare cu demnitate și respect.

Dacă medicii sunt cei care tratează trupul celor ajunși la vârsta a treia, Dumnezeu este cel care vindecă spiritul. Omul și Dumnezeu lucrează împreună pentru mântuirea ființei umane, pentru ca acesta să se pregătească de ceea ce urmează după viața pe pământ dobândind astfel viață cerească netrecătoare, adică mântuirea.

Studiile arată că un procent semnificativ a bătrânilor care trăiesc în Europa spun că religia este foarte important în viața lor. Acest lucru se explică prin faptul că odată ajunși la bătrânețe oamenii devin mai religioși. Pe de altă parte, tinerii ducând o viață mai ușoară în societățile aflate în plin proces de dezvoltare față de cea a părinților și bunicilor lor au tendința de a se depărta de religie. Cu toate acestea, ar fi o greșeală să presupunem că lumea în general devine mai puțin religioasă doar pentru că tinerii sunt mai puțin devotați.

Întrebarea care se pune este: Au devenit adulții mai în vârstă mai religioși din cauza nevoilor psihologice care vin odată cu trecerea anilor (un efect de îmbătrânire)? Sau au fost întotdeauna mai religioși pentru că s-au născut și au crescut într-un moment în care religia era mai importantă pentru viața lor?

Nu știu dacă poate da cineva răspunsul la această întrebare, dar un lucru este cert, dovedit, demonstrat:  oamenii de pretutindeni devin, de fapt, mai religioși pe măsură ce îmbătrânesc indiferent dacă sunt decreței ori mileniali.

Încă nu înțelegem pe deplin intersecția dintre religie, psihologie și cultură însă o rugăciune și-un gând bun pot avea efecte nebănuite. Dacă nu poți face un bine, din varii motive, important este să nu vrei să faci rău. E o diferență care pare minoră, dar extrem de important în economia vieții.

Voi ce faptă bună ați făcut astăzi?

Somnul dumneavoastră este diferit decât atunci când erați mai tânăr? Se întâmplă multor oameni.

Aproape jumătate dintre bărbații și femeile cu vârsta peste 65 de ani afirmă că au cel puțin o problemă de somn. Odată cu vârsta, mulți oameni suferă de insomnie sau au alte tulburări de somn.

Este adevărat că, pe măsură ce îmbătrânim, modelele noastre de somn se schimbă. În general, persoanele în vârstă dorm mai puțin, se trezesc întorcându-se la culcare mai des și petrec mai puțin timp în somn profund sau în visare decât persoanele mai tinere.

Dar, la orice vârstă, ai nevoie de odihnă de calitate pentru a fi sănătos.

Ce cauzează probleme de somn cu vârsta?

Unele motive frecvente includ:

Obiceiuri proaste de somn: dacă nu țineți un program constant pentru a vă culca și a vă trezi, acesta poate afecta ceasul intern al corpului și poate face și mai greu să dormiți bine. De asemenea, la orice vârstă, este un minus dacă bei alcool înainte de culcare, tragi un pui de somn sau stai în pat când nu dormi.

Unele medicamente îngreunează adormirea sau chiar te stimulează să rămâi treaz. Dacă credeți că acest lucru ar putea fi adevărat pentru dumneavoastră, adresați-vă medicului pentru a verifica.

Îmbătrânirea aduce multe schimbări de viață. Unele sunt pozitive. Altele sunt cu adevărat dure. Când pierzi pe cineva pe care îl iubești, te muți din casa familiei tale sau ai o afecțiune care îți schimbă viața și poate provoca stres, aceste lucruri pot împiedica somnul.

Dacă astfel de modificări vă afectează pe dumneavoastră sau pe cineva drag care îmbătrânește, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu un psiholog. Vă poate ajuta să vă ușurați mintea, astfel încât să puteți dormi mai bine.

Pe lângă insomnie, tulburările de somn includ apnee, sindromul picioarelor neliniștite, tulburarea periodică a mișcării membrelor și tulburarea comportamentului REM. Medicul dumneavoastră poate vedea dacă aveți una dintre aceste afecțiuni.

Mulți oameni rămân activi până târziu în viața lor. Dar dacă zilele dumneavoastră cuprind mai multă inactivitate, s-ar putea să vă fie mai greu să dormiți bine.

Dormiți suficient?

Fiecare e diferit. Dacă dormiți mai puțin decât când erați mai tânăr, dar totuși vă simțiți odihnit și energic în timpul zilei, s-ar putea să aveți nevoie acum de un somn mai redus.

Dar dacă ați observat că lipsa de somn vă afectează în timpul zilei, spuneți medicului dumneavoastră. Există pași pe care îi puteți face pentru a vă odihni mai bine. Multe sunt modificări simple la rutina dumneavoastră zilnică, cum ar fi stabilirea unei ore obișnuite de culcare, fiind mai activi și luând măsuri pentru a vă ușura mintea înainte de a adormi.

Un somn bun te face să începi ziua cu un tonus schimbat și să faci față provocărilor cu mai multă putere. Ori nu asta-și dorește toată lumea?

Atunci când cineva alege să stea în prejma persoanelor de vârsta a treia având grijă de ele trebuie că este un om cu har. Pentru că această îndeletnicire, ca să nu spun  slujbă, este ceva diferit de celelalte.

Nu doar că trebuie să fie empatic și răbdător, dar trebuie să cunoască povestea de viață a fiecărui oaspete al centrului de îngrijire. Dacă o știe, reușește să înțeleagă profund situația actuală și de ce anume este nevoie pentru îngrijirea capacității funcționale. Când cel care îngrijește persoana cunoaște lucrurile importante, dar mai ales plăcute ale persoanei pe care o are în grijă, el le poate folosi în situațiile actuale. Un exemplu ar fi muzica îndrăgită la tinerețe care poate fi la fel și acum, la senectute.

Capacitatea funcțională actuală este legată de istoria vieții persoanelor în vârstă. Viața fiecărui vârstnic poate fi definită ca o poveste. Fiecare viață constă din multe povești mici care încep de la naștere și se sfârșesc până la moarte. Povestea vieții fiecărui vârstnic spune și învață ceva important din viața vârstnicului. Îngrijitorul poate cunoaște povestea vieții folosind, de exemplu, modelul duratei de viață. Îngrijitorul poate documenta povestea vieții la propriu sau sub formă de hartă mentală.

Pentru aceeași generație factorii istorici înseamnă experiențe comune. Acestea sunt de exemplu perioada războiului, depresia economică sau boom-ul, dezvoltarea asistenței medicale, educația, schimbările în structurile vieții economice și ale familiei.

Experiențele semnificative sunt experiențe personale și imprevizibile care rămân în memorie. Aici pot fi amintite schimbările de sănătate și bunăstare ale persoanei, schimbările în viața membrilor familiei, pierderile unor rude sau prieteni, schimbările în locul de muncă și în mediul de viață.

În povestea vieții, viața persoanelor în vârstă este un proces care este ușor de înțeles atât pentru persoanele în vârstă, cât și pentru rudele sale și pentru îngrijitori. Bătrânii sunt activi în a-și spune propria poveste de viață îngrijitorului, care documentează faptele pentru că la un moment dat îl percep ca pe un bun prieten chiar membru al familiei. De asemenea, rudele, prietenii apropiați și documentele medicale pot fi surse de informații. Aceste surse secundare sunt cu atât mai importante cu cât vârstnicii pot acționa mai puțin ca un povestitor activ. Colectarea poveștii de viață este, de asemenea, un proces care se aprofundează și se mărește în timp.

Experiențele și întâmplările pe care le au bătrânii din copilărie, tinerețe, vârstă adultă, vârsta a treia alcătuiesc povestea vieții. Pe tot parcursul vieții are loc dezvoltarea și creșterea.

Fiecare viață este o integritate personală și în fiecare fază există roluri și îndatoriri diferite.

Fiecare persoană are propria personalitate și este actorul activ al vieții sale care afectează direcțiile propriei sale vieți. Pe de altă parte, fiecare persoană este întotdeauna legată de schimbările istorice și culturale chiar dacă nu conștientizează acest lucru ori nu dă prea mare importanță acestui aspect.

Sunt oameni în vârstă aflați în centru de îngrijire care nu își pot spune propria poveste. Familia și rudele pot, în aceste cazuri, să ofere informațiile celor care îi îngrijesc. Ei pot spune cum a fost viața din copilărie până astăzi. Ei pot spune sau scrie despre viața persoanelor în vârstă. Îngrijitorul îi poate ajuta oferind teme în jurul cărora este construită povestea.

Îngrijitorul este capabil să afle povestea vieții vârstnicilor în mod creativ și profund dacă are o viziune holistică asupra gândirii capacității funcționale. Îngrijitorul poate folosi zonele capacității funcționale ca teme și întâmplări concrete care le privesc. Rezultatul ca poveste de viață poate fi creativ și personal, care include de exemplu fotografii, poezii, expresii și aforisme.

Povestea vieții persoanelor în vârstă este întotdeauna o descriere individuală, autentică, a vieții lor, iar natura sa variază în funcție de context. Bătrânii își povestesc propria poveste, care este autentică și adevărată. Îngrijitorul documentează poveștile și experiențele fără a le interpreta.

Persoanele în vârstă relatează întâmplări și episoade din viața lor cu înțelesuri diferite. Intriga poveștii este viața însăși. Povestea poate fi fericită sau nefericită, bucuroasă sau tristă. Toate poveștile sunt semnificative, în ciuda lungimii sau a conținutului poveștii. Viața fiecărui vârstnic a fost întipărită de trecut și a dat conținut și predicții pentru viitor. Povestea vieții este un proces experiențial în care vârstnicii, ca actori subiectivi, dau propriile semnificații. Personalitatea influențează modul în care persoanele în vârstă experimentează întâmplările.

Cum spuneam la început, îngrijitorul nu este ceea ce pare a fi într-un centru de îngrijire ci o persoană extrem de importantă, vitală în bunul mers al lucrurilor ori așa persoane întâlniți în acest cămin de bătrâni, Casa Mea Eden.

„Cititul ne ajută să călătorim atunci când suntem nevoiți să stăm într-un singur loc.” Mason Cooley

Nu de puține ori se spune că cititul cu voce tare este apanajul copiilor mici care nu au deprins încă misterul slovelor și au nevoie de cineva adult (părinte, bunic, educator) pentru a afla povești noi. Numai că acest lucru nu este adevărat, cititul cu voce tare fiind benefic în oricare etapă a vieții acest lucru fiind demonstrat științific.

Atunci când ești mic, asculți pe cel care își face timp pentru tine și așa intri în lumi de poveste imaginația ajutându-te să fii ce personaj vrei tu. De multe ori părinții care conștientizează acest beneficiu aduc o rutină în viața copilului, stabilind episoade de citit cu voce tare zilnic, de cele mai multe ori înainte de culcare. Sunt cazuri în care bunicii se ocupă de acest aspect, așa copilul asociind povestea cu înțelepciunea și sfătoșenia bătrânilor.

Școlar fiind, auzi pe cel/cei de la catedră citind paragrafe întregi din domenii diferite așa consolidând și șlefuind informațiile pe care deja le ai în formă brută.

La maturitate îți vine ție rândul, adult responsabil fiind, să-i faci pe cei mici din jurul tău să conștientizeze importanța acestui demers, la multe dintre cuplurile care îndrăgesc lectura existând episoade de acest gen, atunci când povestea este prea palpitantă dorind a împărtăși acest lucru cu partenerul de viață. Cunosc cazuri în care un autor odată îndrăgit a fost citit partenerului în integralitate, atmosfera creată de aceste secvențe fiind neprețuită.

Iată că la bătrânețe, atunci când trupul nu te mai ascultă chiar dacă spiritul tău este lucid, este extrem de important ca acest obicei, al cititului cu voce tare, să fie perpetuat. În centrele de îngrijire se pot crea astfel de secvențe când bătrânii pot asculta povești citite de cei care vin în vizită. Și dacă aceștia sunt tineri este și mai bine pentru că se recreează parteneriatul bunic – nepot.

De ce ar trebui bătrânii să beneficieze de astfel de momente? Pentru că cititul cu voce tare înseamnă mai mult decât a spune cuvinte. Se poate folosi textul pentru a discuta despre experiențe și probleme din viața reală. Poveștile din cărți pot fi trambuline pentru discuții semnificative despre multe subiecte diferite pe care, poate, cei bătrâni le-au trăit/experimentat. Sunt prilejuri foarte bune pentru a intra în poveștile celor din centrul de îngrijire pentru că nimic nu e mai fascinant ca o poveste adevărată pe care ai trăit-o. Avantajele împărtășirii unei povești sunt incomensurabile atât pentru cititor cât și pentru ascultător. Folosit cu înțelepciune, timpul de lectură împreună devine o șansă de a comunica și de a stabili un raport special.

Se știe că viața bate orice carte și orice peliculă cinematografică. Aceste întâlniri pot prilejui descoperirea unor secvențe petrecute demult, când cei mici nu erau născuți, detaliile, atmosfera, personajele putând constitui postamentul unor viitoare cărți de succes, care la rândul lor să genereze alte povești. Pentru că, nu-i așa, povestea trebuie să continue!

Atunci când ai ajuns la vârsta a treia, sociabilitatea joacă un rol important în protejarea oamenilor de experiența suferinței psihologice și îmbunătățirea bunăstării.

Atunci când ești persoană de vârsta a treia și alegi să te izolezi social te expui unui factor de risc major pentru dificultățile funcționale. Pierderea unor relații importante poate duce la sentimente de vid și depresie. Persoanele implicate într-o relație pozitivă tind să fie mai puțin afectate de problemele cotidiene și să aibă un sentiment mai mare de control și independență. Cei fără relații devin adesea izolați, ignorați și deprimați. Cei prinși în relații slabe tind să dezvolte și să mențină percepții negative despre sine, găsesc viața mai puțin satisfăcătoare și deseori nu au motivația de a se schimba (studiu Hanson și Carpenter, 1994).

A avea puține contacte sociale sau a trăi singur nu asigură o stare de singurătate. Pentru persoanele mai în vârstă timpul petrecut cu familia poate fi mai puțin plăcut decât o vizită la un vecin sau la cineva din grupa lor de vârstă. Acest lucru poate fi atribuit faptului că relațiile cu familia tind să fie obligatorii, în timp ce relațiile cu prietenii sunt o chestiune de alegere. Acest lucru subliniază în plus necesitatea asupra interacțiunii sociale ca mijloc de ameliorare a singurătății.

Posner (1995) subliniază faptul că persoanele în vârstă au tendința de a-și lega prietenii în principal cu cei de-un leat cu ei. Astfel, odată cu înaintarea în vârstă, este inevitabil ca oamenii să își piardă prietenii și să le fie mai dificil să inițieze noi prietenii ori să aparțină unor rețele noi. Cu toate acestea, cei cu mai multe resurse fizice, materiale și intelectuale au, de asemenea, mai mult „capital” social, ceea ce le permite să continue să caute noi relații și forme de implicare socială.

Numărul persoanelor în vârstă crește în întreaga lume. Pe măsură ce indivizii îmbătrânesc, se confruntă cu numeroase schimbări fizice, psihologice și sociale care le provoacă sentimentul  pierderii stimei de sine și capacitatea de a trăi fericiți. Depresia și singurătatea sunt considerate a fi problemele majore care duc la deteriorarea calității vieții în rândul persoanelor în vârstă. În același timp, bătrânețea poate fi, de asemenea, o oportunitate pentru a-ți face noi prieteni, a dezvolta noi interese, a descoperi noi modalități de slujire, a petrece mai mult timp în compania lui Dumnezeu. Poate fi fericit și câștigător sau părăsit și trist - în funcție în mare măsură de credința și grația persoanei implicate.

Depresia sau apariția simptomatologiei depresive este o afecțiune importantă în rândul persoanelor în vârstă, cu un impact semnificativ asupra bunăstării și calității vieții. Multe studii au demonstrat că prevalența simptomelor depresive crește odată cu vârsta (Kennedy, 1996). Simptomele depresive nu numai că au un loc important ca indicatori ai bunăstării psihologice, dar sunt recunoscuți și ca predictori semnificativi ai sănătății funcționale și longevității. Studiile demonstrează că simptomele depresive crescute sunt semnificativ asociate cu dificultăți crescute cu activitățile vieții de zi cu zi (Penninx și colab., 1998). Datele comunitare indică faptul că persoanele în vârstă cu tulburări depresive majore prezintă un risc crescut de mortalitate (Bruce, 1994). Există, de asemenea, studii care sugerează că tulburările depresive pot fi asociate cu o reducere a funcțiilor cognitive (Speck și colab., 1995).

Deși persistă credința că depresia este sinonimă cu îmbătrânirea și că depresia este de fapt inevitabilă, au existat cercetări recente care risipesc această noțiune defectuoasă. Depresia are o legătură cauzală cu numeroase probleme sociale, fizice și psihologice. Aceste dificultăți apar adesea la vârsta adultă mai mare, crescând probabilitatea de depresie; totuși depresia nu este o consecință normală a acestor probleme. Studiile au constatat că vârsta nu este întotdeauna legată în mod semnificativ de nivelul depresiei și că cei mai în vârstă pot avea chiar și abilități mai bune de a face față depresiei, făcând simptomele depresive mai frecvente, dar nu la fel de severe ca la populațiile mai tinere.

O persoană în vârstă cu o bună sănătate fizică are un risc relativ scăzut de depresie. Sănătatea fizică este într-adevăr principala cauză a depresiei la sfârșitul vieții. Există multe motive pentru aceasta, care includ efectele psihologice ale trăirii cu o boală și dizabilitate, efectele durerii cronice; efectele biologice ale unor afecțiuni și medicamente care pot provoca depresie prin efecte directe asupra creierului; și restricțiile sociale pe care unele boli le impun stilului de viață al persoanelor în vârstă, ducând la izolare și singurătate.

La noi, sistemul de asistență în ceea ce-i privește pe oamenii în vârstă lasă foarte mult de dorit. Există case de bătrâni, centre de îngrijire, aziluri în care aceștia au parte de îngrijire corespunzătoare, dar numărul celor care-și permit acest lucru este destul de limitat. În centrele pe care eu le-am vizitat de-a lungul vremii, lucrurile nu stăteau nici pe departe așa cum erau declarate.  Este bine știut că se ridică la sume destul de mari costurile necesare îngrijirii unui bătrân, în primul rând datorită medicației necesare, dar și a îngrijirilor suplimentare dacă este vorba de cineva imobilizat la pat. Deasemenea, personalul care lucrează în aceste centre trebuie să fie de o anumită factură, nemaivorbind despre pregătirea medicală pe care trebuie să o aibă.

În ciuda faptului că unii au cotizat întreaga viață la sistemul de pensii de stat, cel privat având o experiență prea mica la noi în țară, oamenii au parte de pensii atât de mici, acestea neputând acoperi nici traiul lunar, mulți dintre ei neglijându-și sănătatea pentru a-și plăti dările la stat.

Nici viitorul nu sună prea bine pentru că o mare număr al celor care muncesc și cotizează au plecat în străinătate, cei rămași având contracte de muncă în care salariul minim pe economie nu acoperă multitudinea de cheltuieli.

Poate că după mai bine de treizeci de ani de la Revoluție, masa tinerilor care au ajuns în posturi decizionale va fi capabilă să gestioneze și această problemă atât de spinoasă. Până atunci, fiecare se descurcă cum poate.

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!