Aș fi vrut să scriu despre o toamnă frumoasă, rodnică și plină de hambare burdușite după ce un an întreg s-a trudit pentru asta. Și poate așa este în multe locuri din România.
Aș fi vrut să scriu despre un anotimp în care după ce totul este pus la locul lui omul are timp să-și tragă sufletul și să se bucure de tot ceea ce a reușit să rezolve așteptând iarna grea cu zâmbetul pe buze și magazia plină de lemne tăiate.
Aș fi vrut să scriu despre cât mai mulți oameni care au mai scăpat de grijile apăsătoare după o perioadă așa de solicitantă cum a fost cea dată de criza sanitară.
Numai că lucrurile nu stau așa.
Criza sanitară nu s-a terminat, din contra, am ajuns să fim în plin val patru, după cum spun specialiștii. Tot mai mulți oameni ocupă paturile spitalelor și așa aflate într-o suferință veșnică. Spitale pe care nu reușim să le dăm pe brazdă așa cum mulți dintre noi nu reușim în propriile gospodării nu mai pomenesc de vieți.
Cei care pot să-și ducă părinții în locuri în care decența, bunul simț și omenia nu au dispărut, adică în casele de bătrâni sunt niște fericiți. Iar asta se va vedea în modul în care cei bătrâni vor parcurge drumul care le-a mai rămas.
Toamna are culori și arome care pot căpăta alte valențe dacă le privești dintr-un loc decent, unde este cald, liniște, siguranță și multe zâmbete. Și dacă aveți doar o undă de îndoială, mergeți și vedeți asemenea loc pentru a vă lămuri singuri!
„Și totuși vine toamna”
Adrian Păunescu
E încă verde iarba pe coline
Și zilele nu s-au scurtat de tot
Și cineva cu-n sac în spate vine
De sus din munți ca de la un complot.
Porumbul are încă dinți de lapte
Albinele se-ngreunează-n zbor
Văratec ploua în fiecare noapte
Și greierii mai cântă până mor.
Cojoacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborât din vis
Se coc gutui în foarte multe moduri
A le mușca e încă interzis.
În clăi de fân miroase a foc de floare
Cerboaicele nu caută mascul
În aburii de vifor cerul moare
Mai este până la nunta timp destul.
Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și tu o simți și o îngâni
Și totuși vine toamna, și totuși vine toamna
Și vai: suntem bătrâni.
