Ne aflăm la începutul Postului Mare, cel al Paștelui, care se întinde pe o perioadă de 40 de zile, el făcând referire la cele 40 de zile și 40 de nopți pe care Iisus Hristos le-a ținut înainte ca să înceapă Propovăduirea Evangheliei.

O îndelungată perioadă creștinii ortodocși au ținut acest post pe ascuns, adică nu se făceau referiri la el și tradițiile lui pentru că regimul comunist a interzis aceste practici. Oricum, pe finalul anilor optzeci, atunci când populația a fost pur și simplu înfometată, grosul alimentelor fiind exportate pentru a se plăti datoriile pe care țara noastră le avea față de occident, hrana unei însemnate părți a populației consta în alimente care se încadrează în acest ritual; cereale, legume și fructe din producțiile proprii, fără produse animale.

Chiar dacă nu erau permise slujbele bisericești și canoanele religioase, oamenii, preponderent de la sat, le țineau în așa fel ele reușind a fi transmise generațiilor viitoare. Bătrânii satului, în înțelepciunea lor, au înfruntat toate opreliștile și interdicțiile pentru că indiferent câte ai de înfruntat, credința în Dumnezeu cu greu poate fi oprită.

Anul acesta, Postul Paștelui a început pe 7 martie el reprezentând o pregătire spirituală, dar și trupească pentru Praznicul Învierii lui Iisus ce va avea loc pe 24 aprilie 2022.

În această încercare se intră mai întâi cu o săptămână albă, atunci când se consumă produse lactate, ea mai purtând denumirea și de Săptămâna Albă. Mai apoi, pe parcursul celorlalte zile până la marea sărbătoare nu se consumă carne, ouă, lapte, pește brânză, creștinii adoptând o atitudine spirituală rugându-se pentru a-și curăța sufletul.

De-a lungul acestui post sunt zile în care există dezlegări la pește, atunci putându-se consuma mâncăruri și preparate din pește. Zilele când se poate consuma pește sunt: pe 25 martie - Praznicul Bunei Vestiri; pe 17 aprilie, în duminica dinaintea Paștelui, de Florii.

Pe parcursul celor patruzeci de zile cât ține acest post, pe lângă restricțiile alimentare, creștinii mai trebuie să-și purifice și sufletul prin rugăciune și gânduri bune, fiind interzise, de asemenea, fumatul și băuturile alcoolice. Totodată, trebuie să se abține de la gânduri necurate față de semenii lor, să lase deoparte patimile, poftele și faptele rele.

Tradiția spune că e bine ca și locuința să fie sfințită printr-o slujbă oficiată de preotul din parohia căreia familia aparține, cu această ocazie el stropind cu apă sfințită toate camerele, dar și pe cei care le locuiesc.

Tot în timpul acestui post, credincioșii merg la spovedit la preotul duhovnic, acolo unde-și mărturisesc păcatele, pentru ca după perioada de post mă meargă la biserică pentru a se împărtăși.

În această perioadă nu se fac nunți iar teologii explica acest fapt în două moduri:

Nu se fac nunți în post deoarece această perioadă este de postire și se referă atât la postirea sufletească, dar și la cea trupească. Postirea trupească are în vedere, pe lângă abținerea de la anumite mâncăruri și băuturi, și abstinența conjugală a soților. Al doilea motiv pentru care nu se fac nunți în post este faptul că imediat după slujba Tainei Nunții sunt organizate petreceri cu multă mâncare și băutură, dar și cu o atmosferă ce este în contradicție cu atmosfera ce caracterizează perioada postului. Biserica nu permite săvârșirea cununiilor religioase în zilele de post tocmai pentru ca bucuria nunții să nu fie umbrită de restricțiile postului.

Când vine vorba despre bătrânii care stau la azilurile de bătrâni, și aici tradiția este respectată poate mai mult ca-n alte locuri. Oamenii ajunși la această vârstă sunt mult mai apropiați de Dumnezeu, având mai mult timp la a reflecta asupra propriilor vieți, putându-se ruga atât cât simt nevoia că trebuie să o facă. Personalul specializat are grijă  ca totul să fie în bună ordine, de la curățenia camerelor la cea personală precum și de hrana de care aceștia au nevoie.

Bolnavii, bătrânii și copiii sunt scutiți de zilele de post pentru că trupurile lor sunt prea slăbite pentru a-i face față.

Iată ce a declarat Patriarhul Daniel:

„Cine nu poate posti material, pentru că este bolnav, poate, totuşi, posti spiritual, în sensul că se înfrânează de la gânduri urâte, de la priviri pătimaşe, de la vorbe care rănesc sau jignesc, care au în ele duh de stăpânire, duh de ceartă sau duh de slavă deşartă. Oricât am posti de mult, oricât ne-am ruga de mult, trebuie să ne gândim cu multă smerenie că sunt alţii care se roagă mai mult decât noi, care sunt mai milostivi decât noi, mai curaţi decât noi. Numai dacă ne smerim sincer, ne sunt folositoare pocăinţa, rugăciunea şi postul".