Ingrijire batrani – Se poate si acasa sau doar la azil?

Vine o vreme cand propriii nostri parinti si bunici nu mai reusesc sa se ingrijeasca singuri. Si multi dintre noi isi pun intrebarea daca este cazul sa ii internam intr-un centru ingrijire batrani sau ar fi mai bine sa-i tinem aproape de noi. Trecuti de multisor de anii tineretii, pe cand erau plini de energie si in forta, capabili sa-si vada de gospodarie, de-acum ajung in pragul neputintei. Iar noi, mai tinerii lor urmasi, ne vedem nevoiti sa le purtam de grija, la fel cum au facut-o si ei, cu decenii in urma, pe vremea cand eram mici copii.

Nu este vorba despre o obligatie, ci mai degraba despre o dovada de iubire si un exemplu de urmat chiar pentru propriile noastre odrasle. Si tot la fel, daca din motive intemeiate, luam hotararea sa-i ducem intr-un azil, nu inseamna ca suntem lipsiti de orice sentiment, dimpotriva.

Evident, toata aceasta ”activitate” continua, rasplatita din plin cu dragostea celor care ne-au crescut, implica un mare consum de energie si mai ales de timp. Dar nu intotdeauna dispunem de astfel de ”resurse”, in special daca suntem activi profesionali si mai avem pe langa noi 1-2 copii mici.

Sa fie caminul de batrani prima alternativa?

Se spune ca niciodata un fiu sau o fiica nu ar trebui sa-si abandoneze mama si tatal intr-o institutie. Insa de multe ori, incredintarea rudeniilor varstnice unor straini, ramane singura optiune de care dispunem.
Poate ca pur si simplu nu reusim sa ne ocupam cum se cuvine de persoanele dragi noua, care ajunse la varsta a treia, se afla in suferinta fizica si / sau psihica. Sau poate ca nu avem suficient spatiu in locuinta ori persoana in cauza locuieste departe de noi.

In situatii similare, ne putem gandi sa gasim cel mai apropiat camin batrani unde sa ne recuperam apropiatii, fara sa ne simtim in vreun fel vinovati ca nu ii tinem langa noi. Pentru ca internarea nu este sinonima cu abandonul.
Ajunsi la varsta senectutii, bunicii si parintii nostri nu trebuie vazuti ca o povara de care sa ne debarasam. Daca ne ducem rudele ceva mai in varsta la azil, nu inseamna ca le abandonam, nici ca suntem insensibili si nerecunoscatori fata de cei care poate ne-au dat viata.

Intr-un centru ingrijire batrani, au in permanenta pe cineva care se ocupa cu profesionalism de nevoile lor primare si medicale, iar noi ne putem vedea linistiti de vietile noastre. Totodata, putem sa-i vizitam in orice moment din zi si din an, putem sa ne petrecem timpul cu ei, chiar internati fiind.

”Acasa” – Cea mai buna optiune in locul azilului

Ingrijirea unui batran la domiciliu, nu la azil, mai ales daca sta tintuit la pat, se poate transforma intr-o adevarata misiune imposibila. Presupune multa dedicatie din partea familiarilor, atat in ce priveste timpul, cat si din punct de vedere financiar si afectiv.

Sa nu uitam ca multi dintre cei ajunsi la varsta a treia nu mai sunt autosuficienti. Adeseori, se afla in imposibilitatea sa duca la bun sfarsit pana si cele mai banale lucruri, adica tot ce inseamna alimentatie, igiena personala sau nevoi fiziologice.

De asemeni, un batran, chiar daca se mai bucura de o oarecare autonomie, are in permanenta nevoie de companie si de afectiune. Si oricat de prinsi suntem de vietile noastre, nu putem face rabat tocmai de la astfel de nevoi, esentiale pentru un bunic ce se apropie de sfarsitul existentei sale terestre.

O alternativa, recomandata de altfel pentru cine beneficiaza de suficient timp, dar si de spatiu in casa, este sa angajam un insotitor, priceput in ingrijire batrani. Astfel, cel putin in momentele in care ne aflam la serviciu, putem avea siguranta ca exista cineva care se intereseaza de persoana draga noua.

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!