Pentru generațiile ce vin, bunicii sunt indispensabili, înțelepciunea lor și experiența pe care au căpătat-o de-a lungul existenței fiind de un real ajutor celor tineri. Mulți se întreabă ce oferă bunicii familiei lor. Ei bine, paleta este foarte largă de la dragoste și rugăciune la smerenie și blândețe!

Persoanele în vârstă „primesc” religie? Sau au avut-o tot timpul?

Grija pentru bătrâni și bolnavi arată gradul de civilizație al unui popor și dacă privim în jurul nostru în România de azi ne îngrijorează, în mod deosebit, starea de abandon social și de dezinteres față de viața și demnitatea persoanelor vârstnice, adesea oameni săraci, bolnavi și singuri.

Am ajuns să vedem cum pensionarii de astăzi, cei care s-au dedicate familiei și societății au devenit o parte neglijată și ignorată, o povară în multe situații, asta și pentru că totul este sub presiunea timpului, dar și din cauza migrației masive a forței de muncă după ce România a aderat la Uniunea Europeană. Cei tineri au plecat pentru a oferi copiilor lor un trai mai bun, aceștia din urmă rămânând în grija bunicilor, asta în cazurile fericite, ori a vecinilor sau mai trist fără nici un adult care să-i supravegheze.

Deși odată cu înaintarea în vârstă a omului viața pierde din forță și devine fragilă sau șubredă, totuși ea nu trebuie să piardă niciodată din valoarea și demnitatea ei, fiind darul lui Dumnezeu.

Într-o societate agitată și marcată profund de stres, viteză și grija excesivă pentru productivitate și profit imediat, persoanele fragile riscă în momentele de dificultate economică sau de boală să nu mai poată supraviețui. Cei dintâi care suferă din cauza acestei situații sunt tocmai bătrânii și bolnavii iar masa lor crește de la o zi la alta. În locul lor nu vin prea mulți, pentru că natalitatea a scăzut acest lucru afectând în anii ce urmează poporul român.

Pe fondul acestei situații, biserica a manifestat permanent grija pentru cei bătrâni, aflați la ananghie această preocupare văzându-se în multele centre de îngrijire care au apărut și funcționează sub patronajul lor. Pe lângă ele mai există centre de îngrijire care asigură toate condițiile pentru ca viața celor de acolo să e desfășoare cu demnitate și respect.

Dacă medicii sunt cei care tratează trupul celor ajunși la vârsta a treia, Dumnezeu este cel care vindecă spiritul. Omul și Dumnezeu lucrează împreună pentru mântuirea ființei umane, pentru ca acesta să se pregătească de ceea ce urmează după viața pe pământ dobândind astfel viață cerească netrecătoare, adică mântuirea.

Studiile arată că un procent semnificativ a bătrânilor care trăiesc în Europa spun că religia este foarte important în viața lor. Acest lucru se explică prin faptul că odată ajunși la bătrânețe oamenii devin mai religioși. Pe de altă parte, tinerii ducând o viață mai ușoară în societățile aflate în plin proces de dezvoltare față de cea a părinților și bunicilor lor au tendința de a se depărta de religie. Cu toate acestea, ar fi o greșeală să presupunem că lumea în general devine mai puțin religioasă doar pentru că tinerii sunt mai puțin devotați.

Întrebarea care se pune este: Au devenit adulții mai în vârstă mai religioși din cauza nevoilor psihologice care vin odată cu trecerea anilor (un efect de îmbătrânire)? Sau au fost întotdeauna mai religioși pentru că s-au născut și au crescut într-un moment în care religia era mai importantă pentru viața lor?

Nu știu dacă poate da cineva răspunsul la această întrebare, dar un lucru este cert, dovedit, demonstrat:  oamenii de pretutindeni devin, de fapt, mai religioși pe măsură ce îmbătrânesc indiferent dacă sunt decreței ori mileniali.

Încă nu înțelegem pe deplin intersecția dintre religie, psihologie și cultură însă o rugăciune și-un gând bun pot avea efecte nebănuite. Dacă nu poți face un bine, din varii motive, important este să nu vrei să faci rău. E o diferență care pare minoră, dar extrem de important în economia vieții.

Voi ce faptă bună ați făcut astăzi?