Centru persoane in varsta – Despre parasirea acestei lumi si intalnirea cu CEALALTA
Ii iubim mai mult decat pe noi insine. Traim cu ei ”la bine si la rau”. Le suntem alaturi in toate provocarile cu care viata ne si ii pune la incercare. Apoi, le-o dedicam (viata), impreuna cu fiecare minut si secunda.
Iar la un moment dat, dupa ce am investit sentimente cu carul, dupa ce am petrecut o groaza de timp, poate asteptandu-i, drept rasplata, ne parasesc.
Si nu o fac temporar, ci definitiv. Si nu pleaca spre o destinatie pamanteana, ci spre una despre care se spun multe, dar nu se stie nimic cu certitudine...
Printre altele, unii o mai numesc ”lumea celor drepti”. Cine ajunge sa ”emigreze” spre acele ”taramuri” nu se mai intoarce, spre marea durere a celor ramasi...
Multi dintre noi privesc aceasta ”trecere” oarecum cu egoism. Pentru ca ne gandim la propriile suferinte, nu la usurarea LOR de durerea fizica, materiala.
Ar trebui oare sa ne bucuram? Nicidecum! Este absurd! Mai ales daca ”protagonistul” evenimentului este o ruda apropiata in etate sau un prieten octogenar. Trauma se amplifica si mai mult cand pierdem persoana iubita, fiinta care a devenit parte din intregul NOI.
Experienta face parte dintre cele mai dificile si dureroase pe care viata ne-o scoate inainte. Tristetea este atat de puternica, de pregnanta, incat ne destabilizeaza. Si ar dezechilibra pe oricine, oricat de cerebral este acel individ.
Centru persoane in varsta – Despre framantarile care ne macina sufletele
Corect... ”De ce tocmai el (ea)?”.
Mai repede sau mai tarziu, cu totii vom pasi pe lunga ”punte a suspinelor”. Si cu totii vom lasa in urma noastra pe cineva... Copil, frate, parinte...
Desi constienti de fatalitatea evenimentului, nimeni nu va putea vreodata afirma ca este pregatit, fie el tanar sau batran si indiferent de conditia sociala. Poate datorita afectiunii fata de persoanele pe care le iubim si de care nu ne dorim sa ne despartim.
Totul face parte din ciclul vietii. Mai repede sau mai tarziu, ne vedem nevoiti sa trecem si prin asta. Nu exista vreun truc care sa ne-ajute sa pacalim destinul. Iar cand soarta vine cu o asemenea ”propunere”, vrand-nevrand, n-o putem ”refuza”.
Dar putem invata sa traim si fara fiinta draga de langa noi.
Important este ca cei care raman sa poata gasi o motivatie pentru a continua... a continua sa traiasca...
Este posibil... Insa nu ”ingropand” durerea si supararea, nu afisand o masca si, sub nicio forma, nu manifestand comportamente ”create”.
Sau, tot ce ar ramane cufundat in cele mai profunde si ascunse unghere ale sufletului ne-ar devora celula cu celula organismul (privit din perspectiva materiala si spirituala) si totodata viata.
Casa mea Eden, centru persoane in varsta unde provocarile sunt trecute cu brio
Din nefericire, experienta nu scuteste nici acest camin de batrani particular. Data fiind ”tineretea” rezidentilor domiciliati in Casa mea Eden, se intelege de la sine ca exista sansa sa ne confruntam si cu evenimente nefericite.
Ne-am dedicat ultimii ani din viata unei activitati frumoase, insa pentru multi prea delicata. Ne-am implicat cu trup si suflet pana la ultimul angajat care a intrat in familia noastra.
Suntem pregatiti sa facem fata provocarilor. Si suntem gata sa pregatim familiarii cu cateva sfaturi, aceleasi pe care ti le impartasim oricand si tie, draga cititorule sau vizitatorule.
Insa o vom face cu o alta ocazie, cand vom continua sa-ti vorbim despre cum sa depasesti o mare pierdere.
Iar daca un familiar, o cunostinta sau cineva din viata ta are nevoie de un camin, la noi poate gasi o CASA, multi PRIETENI si tot confortul necesar.
