+40 753 653 592 informatii@casameaeden.ro
Bătrânii, o sursă inepuizabilă de povești cu adevărat trăite Bătrânii, o sursă inepuizabilă de povești cu adevărat trăite

Bătrânii, o sursă inepuizabilă de povești cu adevărat trăite

Imaginează-ți o lume fără povești, nimic de citit, nimic de învățat iar tu nu știi nimic. Încetul cu încetul, oamenii au dezvoltat tot soiul de abilități care le-a permis, mai întâi, să spună poveștile prin viu grai.

Multe dintre aceste povești erau adevărate, întâmplări trăite de ei sau cei de lângă ei în viața de zi cu zi, altele inventate. Așa au apărut zânele și spiridușii, personajele fantastice din fundul mării și al oceanelor, animale și plante care grăiesc într-un anumit mod pe care doar oamenii însemnați le pot auzi, descifra pentru ca mai apoi ei să le transmită semenilor lor.

Poveștile nu au fost scrise dintotdeauna, ele au fost transmise prin viu grai, de la o generație la alta. Fiecare povestitor, la rândul lui, a îmbogățit povestea după priceperea și inspirația de care a dat dovadă. Poveștile pe hârtie au apărut destul de târziu, atunci când oamenii au descoperit tiparul iar ele s-au împrăștiat în lume atunci când lumea a deprins taina slovelor. Cei învățați citeau celor de pe lângă ei neștiutori de carte și așa, mai mulți avea acces la această lume fantastică, locul în care orice era posibil.

 În trecut, bătrânii erau cei care spuneau povești copiilor, pentru că ei stăteau mai mult în preajma lor, tinerii fiind plecați la muncă. Nu era tehnologia de astăzi, nu exista nici televizor, calculator ori mai știu eu ce minune a tehnicii. Erau doar oamenii care îndeplineau toate aceste roluri la un loc. Și se crea o atmosferă ce cu greu poate fi descrisă în cuvinte, pentru că trăirile de acolo erau la o intensitate maximă, copiii fiind prinși cu totul în mrejele povestitorului.

Omenirea parcurge astăzi vremuri cum n-au mai fost nicicând. Pandemia care a secerat atâtea milioane de vieți de pe mapamond a scos la iveală tot soiul de lucruri, fapte, întâmplări despre care odinioară auzeai mult mai târziu, după ce ele, faptele, erau deja consumate. Astăzi, faptul că totul poate fi transmis în timp real, te face pe tine muritor care te afli în oricare loc al planetei, să fii părtaș și la grozăviile altora.

Astăzi îți poți spune părerea nu doar la nivel de familie, colectiv ci unui întreg glob iar asta poate crea situații care pot provoca foarte mult bine, dar și foarte mult rău.

Bătrânii nu mai spun povești, ori masa celor care o mai fac a scăzut dramatic pentru că poveștile sunt spuse astăzi de mașinăriile apărute, ori ei au pierdut din starea care le făcea foarte mult bine și nu doar lor.

Mă gândesc la bătrânii planetei. Unul câte unul - ei întorc spatele omenirii. Nu mai sunt prețuiți, nimeni nu-i întreabă sau (dacă cineva o face - de formă!) nu așteaptă răspunsurile lor. Sunt resimțiți ca povară. Bătrâni au murit mereu, bătrâni vor mai muri (așa e „datul”), dar acum parcă mor în alt ritm...

1 Împărați 12/6-8:

Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său Solomon, în timpul vieții lui și a zis: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia?” Și iată ce i-au zis ei: „Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer, și dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îți vor sluji pe vecie.” Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii, și s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el și care erau împrejurul lui.

Dacă nu mai aveți timp pentru a-i asculta pe bătrâni și poveștilor lor care nu se găsesc în nici o carte, aveți măcar grijă ca alții să beneficieze de această stare. Sunt locuri în care poveștile lor capătă valențe nebănuite iar unul dintre acestea este Casa mea Eden. Acolo, se scriu povești despre îngrijirea bătrânilor într-un mod demn de un personal pregătit și empatic la nevoile lor.

CasameaEden.ro

  • 180
  • Ultima modificare Duminică, 07 Noiembrie 2021 14:17

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.