+40 753 653 592 informatii@casameaeden.ro
Bătrânețea prin ochii tânărului Bătrânețea prin ochii tânărului

Bătrânețea prin ochii tânărului

Primul lucru care-mi vine în minte din tinerețea mea, legat de cei bătrâni este acela în care, școlăriță fiind, percepeam o persoană de patruzeci de ani ca fiind bătrână. Domnișoara de muzică era o fată bătrână pentru că avea peste patruzeci de ani și era nemăritată, ceea ce deja o încadra automat în rândul babelor, după mintea mea de atunci și nu doar a mea.  Mai apoi, odată cu trecerea anilor noțiunea de bătrânețe nu m-a privit pe mine niciodată ci doar pe cei din jurul meu.

Bunicii mei erau bătrâni, așa îi cunoscusem ei venind la întâlnirea cu mine atunci când aveau peste cincizeci de ani. Cincizeci de ani pe care eu credeam că-mi va trebui o eternitate ca să-i adun.

Și tata era destul de bătrân atunci când eu am mai crescut, asta pentru că intrasem în viața lui când el adunase deja trei decenii și un pic.

Cei care sunt născuți în secolul trecut și care acum au ajuns la deplinătatea maturității știu că lucrurile nu stau chiar așa, pentru că nu cred că te poate pregăti vreodată, cineva, pentru starea de bătrânețe. Și aici mă refer la bătrânețea pe care ți-o dă anii nu starea în care te simți, asta pentru că sunt persoane care se nasc bătrâne, nu știu dacă aveți idee despre ce vorbesc.

Vedeam prin revistele de afară tot soiul de bătrânei ultra fericiți care mărturiseau că abia așteptaseră pensia pentru a călători prin lume și a se distra, pentru că la tinerețe fuseseră ocupați cu altele: carieră, copii, casă. Mă gândeam că trebuie să fie super să nu ai nici o grijă și să poți călători în locuri după care ai tânjit o viață și pentru care te-ai pregătit și documentat temeinic.

Îmi imaginam faleze însorite și poteci de munte răcoroase care abia așteaptă pe proaspeții pensionari pentru a le dezvălui misterele  și a le ostoi trupurile obosite de atâta alergat în căutarea odihnei binemeritate.

Vedeam tot soiul de ținute, care mai de care mai colorate care țipau de nerăbdare de a fi purtate prin colțuri exotice de lume, cei care le prezentau emanând fericirea întruchipată. Și cumva, într-un colț al minții mele, se proiecta imaginea mea de tânără băbuță, lipsită de griji, cu copiii mari și la casele lor, gata de cucerit ce era pe lista scurtă.

Spun băbuță tânără pentru că în interiorul tău nu simți anii, sufletul fiind la fel de vibrant și capabil oricând de a da curs noilor provocări ivite.

Anii au trecut, tumultul cotidian a îndepărtat noțiunea de bătrânețe pentru a face loc problemelor stringente ce trebuiau rezolvate: copiii la școală, examenele pentru care pregătirea a necesitat resurse financiare și nu doar, diferite probleme legate de slujbă ori absența ei și câte nu se mai pot adăuga la această enumerare.

Apoi au intervenit diferitele probleme de sănătate, nașterile care au adus cu ele pe lângă fericirea divină și un munte de frământări, nopți nedormite, provocări de care nu aveai cunoștință iar asta a șubrezit, puțin câte puțin, corpul. L-ai tot rugat să te păsuiască pentru că atâta vreme cât erai încă funcțională el putea să mai aștepte altele fiind prioritare și el, corpul, a fost înțelegător în ideea în care îi va veni și lui rândul într-o bună zi. Însă tu ai uitat și ai continuat, timpul fiind extrem de scurt pentru alergăturile care nu se mai sfârșeau.

Până într-o zi când totul s-a oprit pentru a rezolva ceea ce poate deja devenise cronic, ori nu mai suferea amânare. Asta-i nu-i valabil în cazul tuturor oamenilor, unii dintre ei neavând norocul de a repara la timp stricăciunile.

Perioada în care ai stat la mantinelă a fost una în care ai putut recapitula cum și ce a fost și atunci ți-ai jurat în barbă că nu vei mai repeta greșelile, dar în cazul multora s-a soldat cu o neonorare a promisiunii. Odată recuperat și aruncat în vâltoarea vieții iar te-ai luat cu altele și uite așa ai întrat într-un cerc în care totul s-a repetat.

Tu ești la fel, așa crezi, însă și aici te înșeli amarnic. Unii au parte de o constituție care le permite mai multe derapaje fără a suferi major, alții sunt mai delicați și fragili orice abatere fiind scump plătită.

Iar pe meleagurile noastre bătrânețea este în cazul multora dintre oameni mai urâtă decât ne putem închipui. Această etapă a vieții ar trebui să fie una lipsită de griji în care bucuria să se regăsească pe chipul lor în mare parte din zi.

Este așa? Dacă priviți în jur asta constatați? Da, într-un procent nepermis de mic acest lucru se petrece, dar majoritatea covârșitoare a oamenilor  trec printr-o bătrânețe urâtă, cenușie, dezolantă, chinuitoare.

Tinerii ar trebui să aibă altă atitudine legată de bătrâni doar că ei consideră că nu vor îmbătrâni niciodată. Dacă ar avea înțelepciunea de a-i respecta și înțelege ar putea auzi și sfaturile lor, unele extrem de valoroase menite a-i ajuta să dobândească numeroase calități.

„Cine nu are bătrâni să-şi cumpere”, spune un vechi proverb românesc. Reflectați la aceste vorbe!

  • 185
  • Ultima modificare Duminică, 03 Octombrie 2021 10:22

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Inscrie-te la Newsletter si vei fi la curent cu ultimele noutati!